Daniel Brânzei: Mister „C” se botează !!!

Ne-a cunoscut în clipe când aveam mare nevoie de ajutor. Și a fost un ,,om provedențial“, tipul de ,,omul potrivit la timpul potrivit“. Pachetele noastre alimentare (Christian Aid for Romania din Ohio, USA), destinate săracilor din România, erau sub interdicție. Două transporturi se stricau în vapoarele ancorate în Mediterana. Viorel Clintoc, unul din reprezentanții noștrii în România, a început să se roage serios și să bată pe la ușile autorităților din București.

Situația era paradoxală și caraghioasă, ca toată realitatea românească din vremea lui Ceaușescu: trebuia să convingem conducătorii să ne lase să le ajutăm supușii. Pe vremea aceea, tot ce venea din occidentul american era suspectat de sabotaj sau spionaj și privit prin lentilele groase ale suspiciunii.

După câteva uși închise sau trântite în nas, Viorel a dat de un ,,om“. L-am numit de atunci conspirativ ,,Mister C“ ca să nu-i facem cumva rău în atmosfera aceea de teroare supravegheată. A fost primul demnitar de stat care a remarcat absurdul situației: ,,Bine, dar voi vreți să ne ajutați! Cum de nu și-au dat oamenii ăștia seama?“

Din clipa aceea, ca prin miracol, toate problemele au încetat să mai fie probleme. Telefoanele au început să zbârnie, ușile să se deschidă, hârtiile să fie semnate în mare viteză și ajutorul să intre în România ca pe o nevăzută, dar binevoitoare ,,bandă rulantă“.

Pentru Viorel era suficient să spună. ,,M-a trimis, tovarășul C“ ca să-și dea seama deautoritatea extraordinară pe care o avea acest om. Era un ,,tehnocrat“, un secretar de stat  care trudea în spatele ,,ideologilor politruci“, ținând România în spate, dincolo de toanele ,,conducătorilor“. În majoritatea cazurilor, vizitele lui Viorel fuseseră deja anticipate de niște telefoane date personal de ,,mister C“.

Nu ne-a cerut niciodată nimic pentru serviciile făcute. Era doar fericit că săracii din România se pot bucura de bruma de alimente pe care le puteau primi lunar din USA.

Continuarea: AICI