✡ Rabin David Nagy: Despre Yom HaKipurim sau Ziua Ispăşirilor

• UPDATE NewsNet Creştin: Cu convingerea deplină că sărbătorile majore evreieşti au o importantă semnificaţie şi pentru creştini, aşa cum v-am obişnuit deja, readucem in atenţia cititorilor noştri un material solicitat domnului Rabin David Nagy, preşedintele Federaţiei Comunitătilor Evreieşti Mesianice din România, de această dată referitor la Yom Kippur.

In legatura cu originea cuvantului kipurim, este pluralul de la kipur, care vine de la kafar, care inseamna “a acoperi” si are sensul de ispasire sau rascumparare in contextul jertfelor/sacrificiilor. Gasim acest termen in Va’Yikra (Lev.) 17;11. Este interesant ca, in traditia evreiasca, de obicei se zice Yom Kipur (Ziua Ispasirii) cu referire la ispasirea unui an de greseli, pacate acumulate sau comise de la ultimul Yom Kipur. In realitate insa, este vorba nu doar de ispasirea pe “un an”, ci de mai multe jertfe pentru mai multe feluri de pacate.

Acest eveniment are loc in ziua a zecea a lunii a saptea (Tishri) si este o zi de smerire si pocainta “obligatorie” conform Torei (Pentateuhul), Va’Yikra (Lev.) 23;27,29,30,32. Este o zi in care trebuie tinuta o adunare sfanta.

Aceasta zi este singura ocazie din intreg anul in care Kohen haGadol (Marele Preot) intra in Kodesh HaKodashim (Sfanta Sfintelor). Pentru aceasta se fac anumite pregatiri preliminare si anume: 1. Se face o curatire / baie rituala, in ebraica mikveh. 2. Se echipeaza un preot de rezerva. 3. Se aduc diferite jertfe. 4. Se pronunta de trei ori Numele divin (a carui pronuntie originala NU se cunoaste in zilele noastre). Numele divin putea fi pronuntat numai de catre Kohen haGadol (Marele Preot). Pronuntia numelui divin NU este “Iehova”. Aceste nume a fost inventat si raspandit in lumea crestina de catre Galatinus, un teolog catolic al Papei din anii 1519/1520. Acest teolog, a amestecat cele patru litere din Numele Divin (YHVH) cu vocalele din ebraicul ELOAH. Deci acest termen nu este nici pronuntia corecta si nici  cea originala a numelui Creatorului, la fel cum nu este nici Iahve sau orice alt derivat. Este foarte incorect si periculos sa ne inchinam Creatorului adresandu-i-ne cu oricare dintre aceste derivate false, pentru ca, ne-am putea trezi ca, ne rugam la alt dumnezeu si nu lui Adonay Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel).

Se pregatesc doi tapi unul pentru Adonay si unul pentru Azazel, care sunt alesi pe baza unei trageri la sort a doua tablite de aur. Pe o tablita scrie: ” pentru Adonay” si pe cealalta scrie “pentru Azazel”. Azazel se spune ca este combinatia numelor a doi ingeri cazuti  Uza si Azel si ca reprezinta pe “demonul pustiei”, care de fapt este satan insusi. Tapul care a iesit la sort pentru Azazel se trimite cu un preot prin poarta de rasarit a Yerushalayimului, (Ierusalimului) la o distanta de cca 15-20 km. Pe coarnele acestui tap se lega o panglica rosie, ca semn distinctiv, pentru  ca oricine il vedea/intalnea sa nu se atinga de el sau sa-l prinda pentru ca era jertfa pentru Azazel.

In traditia moderna nu se mai aduc jertfe din cauza lipsei Templului din Yerushalayim. In sinagogi, rabinii imbraca un “halat” alb, numit kittel, care aminteste de preotie si sacrificiile de odinioara. Iar iertarea pacatelor in iudaismul mozaic se face pe baza faptelor bune (mitzvot), a caintei si a rugaciunilor. Acest lucru a fost introdus in religia evreiasca de catre Yochanan ben Zakkai, inca din primele secole de dupa distrugerea Templului. Care a ramas scris in scrierile talmudice la capitolul Avot, semnat de Rabi Natan 4:18. Acest principiu a fost introdus pe baza unei interpretari rabinice al versetului 6 din capitolul 6 al cartii profetului Hoshea (Osea).

Pe baza acestor principii s-a dezvoltat un ritual evreiesc religios care se numeste “Kaparot”. Este un ritual in care capul familiei ia un cocos alb si il invarte de trei ori deasupra capului in timp ce spune: “ Acesta este inlocuitorul meu, jertfa mea inlocuitoare, ispasirea mea. Aceasta pasare moare ca eu sa am o viata lunga, fericita si plina de pace.”

Acest ritual, desigur, nu este scriptural ci este menit doar sa pastreze in constiinta evreilor ideea nevoii de o jertfa de ispasire pentru a fi absolviti de pacate. Tot de obiceiul evreiesc mozaic tine si recitarea faimosului cantec de pocainta Kol Nidre (toate juruintele noastre).

De mentionat ca in cartea de rugaciune evreiasca (Machzor L’Yom Kipur) la rugaciunea de Musaf apare urmatorul text: “Al nostru Mesia cel Neprihanit ne-a parasit. Groaza ne-a cuprins si nu avem cine sa ne indreptateasca. El a purtat jugul greselilor si pacatelor noastre si este ranit pentru nelegiuirile noastre. El poarta pacatele noastre pe umerii  Lui ca sa avem iertare pentru faradelegile noastre. Noi vom fi vindecati prin ranile Lui.”

Se pare ca acest pasaj, care nu apare in toate cartile de rugaciune evreiesti, a fost introdus de catre evreii mesianici.

Yeshua HaMashiach (Isus Hristos) a implinit toate felurile de jertfe pentru toate felurile de pacate. Pacatul comis intentionat, pacatul comis din slabiciune si pacatul comis in ciuda. Atunci cand el a fost pe cruce a intrunit in persoana Lui, atat rolul tapului pentru Adonay (care a pus pacatele omenirii asupra Lui) cat si rolul tapului pentru Azazel, care cere pedeapsa pentru orice pacat. Asa ca, a fost achitata, atat dreptatea lui Adonay cat si acuzatia si dorinta de pedeapsa a lui satan.

Ca atare, nu este salvare/mantuire in nici o fapta buna, in nici o rugaciune, in nici un ritual, in nici un sacrificiu de animale (pentru ca fiinta umana este superioara animalelor), in nici o meditatie, nici un merit personal si nici o religie. Pentru ca, sacrificiul de pe cruce, care a implinit toate cerintele dreptatii lui Adonay si a ispasit pentru toate pacatele omenirii, a fost realizat de catre o persoana, Yeshua HaMashiach (Isus Hristos).

In acest context al celor sapte sarbatori anuale, Yom HaKipurim se va implini la revenirea lui Yeshua HaMashiach (Isus Hristos), moment in care conform Rom. 11:26, TOT Israelul va fi salvat/mantuit.

Rabin David Nagy