Iosif Ţon: Bunătate, Adevăr și Dreptate (37)

Capitolul 18: O nouă Reformă

1.    O reformă a creştinismului trebuie să fie o întoarcere la elementele esențiale abandonate începând cu secolul al III-lea.

2.    Trebuie repusă pe primul plan învăţătura întregii Biblii despre bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este totalmente bun şi totdeauna bun. El este totdeauna bine dispus față de noi.

3.    În bunătatea Lui, Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor noastre, toate câte au fost, sunt şi vor fi, în bunătatea şi în dragostea Lui față de noi, prin Fiul Său pe Calvar.

4.    Rezultatul acțiunii bunătății şi iubirii Lui este iertarea noastră de toate păcatele noastre. Noi nu mai trebuie să facem nimic altceva decât să primim această iertare prin credinţă.

1...    

2. Cel mai important lucru din lumea aceasta este să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca bunătate, să ştim că El totdeauna ne este binevoitor, Fața Lui întotdeauna este luminoasă față de noi, fără excepție!

3. Dacă nouă nu ne vine să credem lucrul acesta fiindcă ne ştim că suntem foarte păcătoşi, Dumnezeu ne șoptește cu drag: De ce-ţi mai aduci aminte de ele, de vreme ce Eu îţi spun că le-am topit în sângele Fiului Meu şi de vreme ce Eu îţi spun că nu-mi mai aduc aminte de ele!? Eu vreau să Mă cunoști ca bun şi ca bunătate şi să Mă vezi tot timpul cu brațele deschise pentru tine!

4. Pentru iertarea de păcate nu ai nevoie de intermediari, de mijlocitori şi nu e nevoie să plătești ceva. Ea este totdeauna la dispoziția ta datorită bunătății Mele.

5. Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ să nimicească lucrările celui rău. Pentru a face lucrul acesta, el ne-a adus învăţătura finală a lui Dumnezeu, învăţătura despre Împărăția lui Dumnezeu şi despre voia lui Dumnezeu aici pe pământ aşa cum este în ceruri şi despre modul în care trebuie să fim şi să ne comportăm ca fii ai lui Dumnezeu aici în această lume, unde trebuie să devenim sare şi lumină. Noi trebuie să devenim ucenici ai lui Isus, să ne însușim toată învăţătura Lui şi să ne trăim viaţa după această învăţătură.

6. Scopul principal al Domnului Isus este să ne facă buni, aşa cum Tatăl nostru care este în ceruri este bun.

7. Cea mai prețioasă ofertă pe care ne-o face Dumnezeu este părtășia personală cu El, cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Părtășie înseamnă întâlniri, împărtășiri, comunicări reciproce. Dumnezeu vorbește şi astăzi.

8. Biserica este comunitatea lui Isus, comunitatea oamenilor buni.

9. Un creştinism cu adevărat reformat trebuie să fie o mișcare a oamenilor buni!

10.Biserica trebuie să fie școala în care se formează oamenii  buni, după învăţătura Domnului Isus.

11. Biserica trebuie să fie oglindirea Împărăției lui Dumnezeu. În măsura în care bisericile se străduiesc să trăiască după învăţăturile lui Isus, şi să le pună în forme pe înțelesul generației actuale,  ele creează aici pe pământ cultura Împărăției lui Dumnezeu.

12. Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost un eveniment real, istoric. Fiul lui Dumnezeu S-a identificat cu noi oamenii, cu toţi oamenii, în aşa fel încât noi am fost răstigniți cu El, am murit cu El, am înviat cu El şi suntem una cu Cel care acum stă pe tron la dreapta lui Dumnezeu Tatăl. El trăiește în noi şi este activ prin noi în lume, ducându-Şi la îndeplinire planul Lui  de a uceniciza toate națiunile, adică de a educa toată omenirea după învăţăturile Lui.

13. Duhul Sfânt este prezent în toţi cei ce am crezut în Cristos care, prin credinţa în Cristos, ne-am făcut una cu El. Duhul Sfânt aduce în noi viaţa lui Dumnezeu, călăuzirea şi puterea lui Dumnezeu. El reproduce în noi caracterul cristic descris prin „roada Duhului”: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, generozitatea, credincioșia, blândețea şi stăpânirea de sine. Pentru ca El să facă acest lucru, noi trebuie să învățăm să cooperăm cu El şi să trăim sub călăuzirea Lui.

14.Duhul Sfânt dă şi astăzi toate darurile pe care le-a dat primilor apostoli şi ucenici ai Domnului Isus. Domnul Isus însoțește şi astăzi predicarea Evangheliei prin semne, minuni şi vindecări miraculoase.

15.Trăirea după învăţăturile Domnului Isus ne aduce în conflict cu lumea din jurul nostru şi adeseori aceasta rezultă în persecuție. Noi trebuie să ne aducem aminte că dacă suferim pentru dreptate şi pentru Cristos „Duhul Gloriei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi” (1 Petru 4:1   )

16.Viaţa aceasta nouă presupune o predare totală lui Dumnezeu şi o separare totală de orice practici care nu sunt după voia lui Dumnezeu. Aceasta poate aduce pentru o vreme pierderi materiale, dar noi ştim că dacă sacrificăm ceva pentru Cristos, El ne dă de o sută de ori mai mult încă în viaţa aceasta, plus mari răsplătiri în viaţa de dincolo.

17.Scopul lui Dumnezeu este să aibă aici pe pământ copii care seamănă cu Tatăl lor. Interesul Lui nu este să aibă copii torturați, privați de bunurile vieții, ci copii împliniți şi fericiți. Trăirea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus şi în plinătatea Duhului Sfânt este adevărata împlinire a ființei umane şi produce adevărata fericire.

18.Dumnezeu vrea să populeze pământul cu oameni buni, aşa cum El este bun. Scopul Bisericii trebuie să fie acela de a face oameni buni, care sunt lumina lumii. Începutul adevăratei evanghelizări este să producem oameni care sunt „Evanghelii scrise de Duhul Sfânt.” Prin asemenea oameni ajunge lumea să-L cunoască pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus.

19.Viziunea Domnului Isus de a uceniciza toate națiunile prin învăţătura Lui trebuie să devină viziunea noastră,  pasiunea noastră, lucrarea noastră.

20. Adevărații creştini nu trebuie să rămână închiși în Biserica lor. Ei trebuie să dezvolte o viziune socială, adică să urmărească transformarea societății în care trăiesc. Prin dezvoltarea culturii Împărăției lui Dumnezeu, prin faptul că sunt buni şi demonstrează bunătatea în societatea în care trăiesc, prin faptul că ei sunt lumina societății, adevărații creştini sunt agenții Domnului Isus pentru a produce o țară ideală şi o lume ideală.

Sursa: www.iosif-ton-mesaje.eu

Vezi și ultimele noutăți în pagina 

Iosif Ţon