După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

luni, 12 ianuarie 2015

☞ Opinia liberă: Conf. univ. dr. Silviu Tatu - Scrisoare deschisă către un Președinte imaginar

NewsNet Creștin: Rubrica ☞ Opinia liberă  este destinată publicării articolelor care nu tratează subiecte religioase sau spirituale, dar care sunt scrise de evanghelici. Menţionăm că acestea nu reprezintă neapărat și punctele noastre de vedere. 

Stimate domnule Președinte,

De la bun început vreau să știți că nu îmi pun mari speranțe nici în ecourile acestui mesaj și nici în capacitatea dv de a îndrepta în vreun fel lucrurile semnalate aici, sau altele dintre cele pe care le știți a avea nevoie de îndreptare. Sperând că au valoare pentru apropierea noastră și dovedirea bunelor mele intenții, încep cu două precizări: (1) nu am renunțat a crede în biruința democrației liberale în România; (2) m-am repatriat în România după terminarea studiilor doctorale în străinătate, deși eram stabilit cu întreaga familie la Oxford, Marea Britanie.

Am înțeles că sunteți preocupat de situația deplorabilă a familiilor divizate din pricina muncii în străinătate a părinților, care are grave repercursiuni pe termen scurt și lung. În cele ce urmează îndrăznesc să semnalez câteva probleme despre care cred că au generat-o, ilustrând-o cu cazuri concrete din propria-mi viață pe care consider că o cunosc mai bine decât a altora.

(1) Polarizarea societății între conducători (sponsorii lor, aliații lor, sicofanții lor) și  cei conduși (indiferent de pătura socială din care fac parte). Conducătorii ajung să creadă că lor li se cuvin toate, că lumea gravitează în jurul lor, că toți suntem servitorii lor, că au dreptate în toate privințele. Altfel cum se explică faptul că Președintele Consiliului Județean Sibiu îmi răspunde la o plângere privitoare la drumul județean care leagă satul Rusciori de Sibiu că este în stare bună? Ca să fiu indulgent, cred că dânsul nici măcar nu a vizitat zona, iar delegații săi au fost la fața locului când era soare, nu ploua și nu se dezghețau zăpezile. Din ce motiv satele României, ca și Rusciori de fapt, nu sunt legate de orașe prin linii de transport public eficiente? Oare din ce motiv se plasează polițiștii în ascunzători doar pe vreme bună, ca să prindă șoferii grăbiți și să adune bani pentru buget? La ce folos polițiștii, când dau din umeri cu neputință și promovează discriminarea pozitivă? Aceasta se întâmplă când furtul din avutul public scapă nesancționat, iar folosirea vehiculelor pe drumurile publice nu respectă legea circulației, doar pentru că vinovații sunt defavorizați social. Din ce motiv se dau legi care avantajează persoane din grupul legiuitorilor, cum este recenta completare prin OUG la Legea învățământului? Pentru ce plătim benzina cea mai scumpă din Europa la nivelul puterii de cumpărare a cetățeanului? În fond pentru ce sunt contribuțiile românilor la buget atât de mari, când ele nu se văd la nivelul bunăstării populației plătitoare? Consider că, până când autoritățile nu vor face dovada că sunt competenți în funcțiile pentru care cetățenii le plătesc lefurile, exodul va continua.

(2) Dezinteresul pentru susținerea tinerelor familii. Susținerea tinerelor familii este un slogan electoral. Oare când va înceta să mai fie? S-au construit blocuri ANL, știu, și s-au atribuit pe bază de dosare și cu puncte. Când vom avea proceduri transparente și clare prin care tinerii căsătoriți, indiferent de venituri, să fie ajutați a primi o locuință cu toată consilierea și asistența necesară, cu dobânzi simbolice (0.5%) și fără avans. Probabil că situația ar trebui calibrată în funcție de veniturile tinerei familii, dar cu siguranță opțiunile existente în Sibiu în momentul de față iau în calcul tineri care au lucrat în străinătate și / sau au strâns o grămadă de bani la nuntă. Consider că, până când autoritățile nu vor face dovada unui interes real pentru tinerele familii, acestea vor continua să prefere exodul spre alte țări unde interesul se cuantifică în timp util.

(3) Proasta calitate a serviciilor de educație și decredibilizarea sistemului românesc de învățământ. Numărul celor care iau bacalaureatul este în scădere, dar crește numărul celor care abia obțin note de trecere. Numărul doctorilor este în creștere, deși nu există susținerea logistică și nici posibilitatea integrării lor pe piața muncii. În plus, descoperirea fraudelor din regim de bacalaureat, licență, masterat și doctorat nu se plătește suficient de sever pentru a descuraja intențiile similare din viitor. Din contră, deficiența sesizata la punctul (1) interferează cu cea de față, astfel încât un funcționar public plasat suficient de sus scapă basma curată, pe când cetățenii neprotejați de funcții sunt victime sigure. Principiile stabilite de  Legea Educației, nouă și revoluționară la vremea ei, au fost atenuate sau cu totul schimbate, așa că ne-am întors de la promovarea pe merit și abilități, la promovare pe bază de documente. Cercetarea autentică a fost înlocuită prin echivalare cu cercetări mediocre îndoielnice. Editurile recunoscute CNCSIS publică orice, chiar și fără vreo editare de specialitate și fără referatele specialiștilor. Consider că, până când autoritățile nu vor face dovada clară a interesului pentru excelență la toate nivelurile, exodul va continua și nimeni nu va putea opri migrația tinerilor înspre contexte unde educația se desfășoară la parametri înalți, meritul prevalează și sunt perspective de promovare pe baza excelenței.

(4) Salariile mici și lipsa locurilor de muncă. Oricât se vorbește despre integrarea absolvenților în muncă, realitatea este că ea nu s-a realizat încă. Hoarde de absolvenți de facultate profesează sub nivelul educației lor, în țară sau străinătate. Nu este o rușine să  muncești, așa cum este lenevia. Totuși, autoritățile statului au datoria să se asigure că traseul de la școală la locul de muncă se desfășoară fără sincope. Încă mai este mult până să se ajungă la sincronizarea necesară astfel încât absolvenții să aibă interesul de a rămâne în țară pentru un loc de muncă decent. Cele mai multe salarii abia acoperă chiria și întreținerea și nu lasă nimic pentru mici reparații, ca să nu mai vorbim de proiecte de perspectivă. Desigur situația descrie mai bine familiile cu venituri mici și cele cu copii. Consider că, până când salariile nu vor fi suficient de mari ca să permită un trai decent, nu vor fi șanse să fie oprit exodul.

(5) Instabilitatea și subdimensionarea sistemului sanitar. Spitalele de copii au ajuns mai degrabă orfelinate. Cum altfel ar putea fi numite instituțiile în care saloanele sunt supraaglomerate din cauza copiilor abandonați de părinții lor, prea săraci să-i mai țină acasă sau plecați la lucru în străinătate? Cum se poate oferi asistență medicală de o singură asistentă medicală la 20 de pacienți minori, cu multiple nevoi. Cum putem avea siguranță că nu murim cu zile, când nici serviciul de urgență nu funcționează credibil și în parametri normali? Consider că doar dacă se va reforma sistemul sanitar cu adevărat, personalul medical (funcționari publici) va fi plătit decent, își va desfășura munca în condiții decente (o asistentă medicală la cel mult trei persoane) și va fi ținut responsabil pentru greșelile profesionale, veți opri exodul.

Nu ne împiedică nimic să sperăm în îndreptarea lucrurilor, dar mă tem că exodul este ireversibil într-o mare măsură. Așa cum se întâmplă cu toate familiile de emigranți, copiii lor se integrează în sistemul de învățământ din țara gazdă și, pentru că societatea adoptivă funcționează ca pe roate, sunt integrați rapid și definitiv acolo. Familiile împărțite se vor reunifica și sunt șanse destul de mari ca reunificarea să nu se facă în țara de origine.

Poate că măsurile care se impun pentru repararea situațiilor semnalate mai sus sunt convergente unei guvernări de stânga (nu am uitat de promisiunea modelului social-democrației suedeze), dar eu cred mai mult în democrația liberală. Așa că nu pot decât să sper că vom ajunge cândva ca proiectul reintegrării să aibă susținerea  tuturor forțelor politice, dând astfel un semnal clar tuturor funcționarilor publici că legea guvernează în România și că legea este dată în interesul cetățenilor ei. Deocamdată au trecut 25 de ani și încă nu am primit confirmarea că s-ar putea schimba ceva în bine.
Silviu Tatu

Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.statu.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.