Citeva stiri aparute la inceputul lunii reconfirma un fenomen ingrijorator asupra caruia am atentionat de mai multi ani - ascensiunea vertiginoasa a neopaganismului in Europa Occidentala si America.
Ce e neopaganismul?
Neopaganismul e un termen sociologic relativ recent, aplicat interesului crescind al occidentalilor in paganismul antic si preistoric. Neopaganismul e diferit de paganism in sensul ca e o reinventie post-moderna a paganismului preistoric, dar plasat intr-un context social si istoric diferit. E un paganism adaptat la modul de viata post-modern, la gandirea post-moderna, si e impachetat in asa fel incit sa atraga atentia si interesul occidentalilor deceptionati de religiile contemporane si mai ales de crestinism. In acest sens, neopaganismul nu este original ori doar un fenomen postmodern ci si unul reactionar, o reactie la adresa religiilor contemporane, in special crestinismul. El insa trebuie diferentiat de ateism si atei. Practicantii neopaganismului nu sunt atei ci persoane care cred in ceva, acel "ceva" fiind zeitatile primitive carora oamenii li se inchinau inainte de aparitia crestinismului. In ultima decada, neopaganismul a cunoscut o ascensiune fara precedent in Marea Britanie, Scandiniavia, si America. Dar si in restul lumii. Asistam, spun unii observatori, la mondializarea necredintei, paganismul fiind un aspect al ei. In 2013, un Raport publicat de Pew Forum on Religion & Public Life, despre care am scris si noi atunci, indica ca 16% din populatia planetei se declara fara religie ori fara credinta in Dumnezeu. Pe baza acelor date, sociologii au ajuns la concluzia ca zeci de milioane de persoane in intreaga lume practica paganismul, religiile primitive, animismul, ori spiritismul. Asupra acestor subiecte dam informatii frecvente in buletinele noastre informative de marti, asta fiind un motiv in plus sa va abonati.
Neopaganismul in Marea Britanie
Centrul neopaganismului britanic e Norwich, oficial clasificat ca cel mai pagan oras al insulelor britanice. Este si singurul oras cunoscut in istorie pe care Biserica Catolica l-a excomunicat, din pricina paganismului lui, in 1274. Recensamintul britanic din 2011 confirma statutul nefast a lui Norwich: 42.5% din populatia orasului se declara "fara religie", in comparatie cu 25.1% la nivel national. Doar 51% din populatia orasului se declara crestina. Cind cetatenilor orasului li se spune ca metropola lor e cea ma pagana din Marea Britanie, nu sunt surprinsi. Evidenta pagansimului si a depravarii spirituale a orasului e peste tot. O multime de buticuri ale orasului ofera produse spiritiste, obiecte de vrajitorie, manuale de vrajitorie, carti oculte, scrieri animiste, zodiacuri, servicii de vrajitorie, etc. Iar daca in Evul Mediu Norwich avea 52 de biserici, adica o biserica pentru fiecare Duminica din an, astazi are peste 365 de taverne, adica o crasma pentru fiecare zi din an. Multe in cele 52 de biserici medievale au fost transformate, in timp, in galerii de arta, sali de intruniri ori librarii. Foarte putini oameni in Norwich mai merg la biserica. Cei care inca merg sunt perceputi de semenii lor ca fiind stranii ori inapoiati.
Pe linga Norwich, un alt centru al paganismului britanic e faimosul complex Stonehenge unde se tin ritualuri pagine cu regularitate. La fel Glastonbury, un alt complex pagan situat nu departe de Stonehenge, unde se tin numeroase festivaluri pagane la care vin o multime de oameni din diferite tari ale lumii. Festivalurile includ omagii, ofrande, sacrificii si rugaciuni zeitatilor pagane si naturii. Deasemenea, in gradinile britanicilor nu e neobisnuit sa vezi figurinele lui "green man", adica "barbatul verde", o zeitate romana pagana, cunoscuta in epoca pre-crestina ca "Silvanus", care conecteaza omul cu zeitatile fertilitatii romane dadatoare de hrana. In Norwich, "barbatul verde" e peste tot: in vitrine, ferestrele caselor, si chiar pe frontispiciul catedralei din centrul orasului. Reclamele pentru festivaluri pagane sunt si ele multe si peste tot. Dupa 2000 de ani, Norwich descinde din nou in paganism. [Un articol recent privind paganismul in Marea Britanie poate fi citit aici:http://www.freerepublic.com/
Neopaganismul scandinav si islandic
Doua stiri publicate la inceputul lunii, unda de Reuters si un articol in Washington Post, dau detalii ingrijoratoare privind ascensiunea fara precedent a neopaganismului in Islanda. Tinut al vechilor vikingi, Islanda e renumita pentru ireligiozitatea ei. Procentul ateilor in Islanda e mare, cel al crestinilor in scadere, iar cel al paganilor in crestere. Increstinata acum 1000 de ani de misionari trimisi de regii norvegieni, Islanda si-a pastrat traditia pagana prin cultura ei. Numele de familie ale islandezilor evoca numele zeitatilor lor pagane: Thor, Odin si Frigg, si multe strazi si asezari ale tarii sunt numite dupa aceste zeitati.
Relansarea neopaganismul islandez s-a produs in anii 70, dar neintentionat. In 1972 un grup de islandezi au format Asociatia Asatru cu obiectivul de a pastra obiceiurile si traditiile vechi islandeze, inclusiv religia lor pre-crestina. In prima decada dupa formarea Asociatiei s-au alaturat grupului mai putin de 100 de persoane. Dupa 40 de ani, insa, numarul islandezilor care se declara inchinatori la vechile zeitati vikinge a ajuns la 2.400. E un numar infim, mai putin de 1% din intreaga populatie a Islandei care are 320.000 de locuitori. Asatru, insa, este cea mai mare asociatie religioasa necrestina din Islanda. Sociologii atribuie mai multe motive ascensiunii rapide a neopaganismului islandez: scandalurile sexuale din Biserica Luterana din Islanda, ateismul islandez si dezamagirea tinerilor cu religia oficiala luterana a Islandei. Tinerii cauta o alta religie, una mai toleranta, mai putin stricta, si mai relevanta zilelor noastre si subiectelor astazi la moda: protejarea mediului, incalzirea globala, reintoarcerea la natura, suprapopularea planetei.
Reuters a anuntat deasemenea ca in curind se va incepe constructia primului templu pagan din Islanda dupa mai bine de 1000 de ani. Va fi un templu gigant, sapat in stanca, in forma circulara si asezat pe un deal deasupra lui Rejkiavik, capitala Islandei. Templul deja are un Mare Preot si un ordin de preoti instruiti in ritualurile neopaganismului islandez. Cu toate ca templul nu va fi terminat in viitorul imediat, intruniri si festivaluri pagane se tin in mod regulat. Copiii deja sunt initiati in paganism si serviciile funerare si casatoriile se tin tot dupa ritualurile pagane pre-crestine. Anual se tine si asa numitul festivalBlot, cu muzica, mancare si bautura dar, spre deosebire de acum 1000 de ani, fara sacrificarea animalelor. [Articolul din Washington Post despre ascensiunea paganismului in Islanda poate fi citit aici: http://www.washingtonpost.com/
Paganismul in America
Situatia paganismul in America de Nord e mai complicata si mult mai diversa ca in Scandinavia ori Marea Britanie, dar numarul celor care se declara pagani cunoaste o crestere la fel de mare. Neopaganismul a fost reintrodus de miscarea hippy ai anilor 60 si apoi imbratisat de miscarea secularista a anilor 80. Grupul Ontario Consultants on Religious Tolerance, cu sediul in Toronto, afirma cu citiva ani in urma ca numarul persoanelor care se declara pagane in America de Nord se dubleaza tot la 18 luni. Grupul identifica majoritatea noilor convertiti ca fiind tineri care resping interdictiile religiilor traditionale, "autocratia, sexismul, homofobia si insensitivitatea fata de mediu."
O forma a paganismului practicat in America e asa numita religie Wiccan (Wiccan religion), o forma de vrajitorie si inchinare la zeitati feminine. E mult prezenta si in inchisorile federale americane. In ultimii ani, destul de frecvent, femeile care se inchina acestor zeite au dat in instanta statul american pentru ca nu le pune la dispozitie capelani care sa oficieze servicii religioase pagane in inchisori. In contrast, autoritatile permit capelani crestini, mozaici ori musulmani. Paganismul Wiccan e mai mult intilnit in statele vestice ale Americii, de la Muntii Stancosi la Oceanul Pacific. Pare a fi o relicva a paganismului nativ al populatiilor precolumbiene care au trait in Mexic cu sute ori chiar mii de ani in urma. In Wyoming, paganii planteaza livezi dedicate zeitatilor pagane pe care le desemneaza ca fiind "sacre".
Conform recensamintului populatiei din 2001, 134.000 de americani practicau religia Wiccan. Aderentii lui, insa, pretind sa aibe intre 750.000 si 1 milion de practicanti. Numarul exact, insa, e dificil de desemnat pentru ca paganismul american nu e organizat, si nu se concentreaza in jurul unei carti sacre ori ritual unic. Un sondaj de opinie facut in 2007 de Pew Forum on Religion & Public Life punea procentul paganilor americani la .4% din populatia tarii, nu cu mult in urma musulmanilor (.6%) si a budistilor (.7%). Concentratia cea mai mare de pagani e in Colorado. Aderentii religiei Wiccan se inchina "naturii," in care vad "divinitatea," si resping doctrinele religioase de orice fel. Multi dintre pagini sunt politeisti.
In partea de est si nord a Statelor Unite se practica o alta varianta de paganism, numit Maetreum of Cybele ori Cybeline Revival, cu centrul in statul New York. Liderii acestui paganism sunt in general femei. In 2012 au dat in instanta autoritatile statului New York, fara succes, cerind ca "religia" lor sa fie scutita de taxe pe proprietatile ei. La nivel national, insa, in crestere in America e miscarea satanista, despre care vom scrie cu o alta ocazie.
O discutie a revitalizarii paganismului contemporan trebuie sa includa si paganismul practicat si promovat de segmentele extremiste ale miscarii feministe. Paganismul feminist a aparut in America in anii 70, pe vremea asa numitului al Doilea Val Feminist. Dupa cum e de asteptat, zeitatile paganismului feminist sunt exclusiv feminine. Zeitatile sunt preluate din mitologia greaca, romana ori spiritismul precolumbian al Americii de Nord. Vrajitoria e un aspect major al paganismului feminist. Se accentueaza deasemenea matriarhatul. O discutie a paganismului feminist poate fi urmarita aici: http://www.
Paradisul scandinav - mit ori realitate?
Si pentru ca tot vorbim de Scandinavia, recomandam o carte recent publicata de un autor britanic privind paradisul scandiva. E el real ori un mit? Concluzia autorului lui este ca e mai mult un mit decit real. Va recomandam o recenzie a cartii publicata saptamina aceasta in The New Yorker: http://www.newyorker.com/
Sursa: www.alianta-familiilor.ro
Foto: Silke Schurack-Reuters
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.