După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

sâmbătă, 14 februarie 2015

Pastor Petru Lascău - Toronto Blessing: Rădăcinile – Mișcarea credinței

Vezi și:

Pentru a înțelege mai bine „filonul” învățăturilor lui Rodney Howard Browne și ale mișcării Toronto Blessing, trebuie să analizăm puțin și doctrinele principale ale Mișcării Credinței. Motivul principal fiind influența acestei mișcări asupra lui Rodney, el studiind la unul din Centrele Biblice „Rhema” inițiate de această mișcare. Nu numai studiile sale, dar mai ales credințele sale dovedesc că el aparține acestei formații charismatice care s-a răspândit așa de mult în zilele noastre. Mișcarea credinței sau teologia mărturisirii pozitive (sau doctrina prosperității) a fost promulgată de câțiva dintre teleevangheliștii contemporani, în frunte cu Essex William Kenyon (1867-1948). Fraza „mărturisire pozitivă” se referă la aducerea în existență a ceea ce rostește gura, pentru că în ultimă instanță, credința nu este alceva decât o mărturisire a gurii. Credința fiind o entitate imaterială ea nu poate fi evidențiată altfel decât atunci când este rostit „cuvântul credinței”, așa cum mai este denumit de altfel acest sistem de gândire.
Cei care au îmbrățișat ideile lui Kenyon au fost Kennth Hagin, Kenneth Copeland, Charles Capps, Frederick K. C. Price, Morris Cerullo, Benny Hinn, John Avanzini, Robert Tilton, Paul Yonggi Cho, Paul Crouch, Oral Roberts, Richard Roberts, etc. Practic, ideile lui Kenyon se pare că au fost împrumutate de la colegiul Emerson de oratorie din Boston, școală care promova mișcarea: „Noua gândire”, sistem filozofic atribuit lui Phineas P. Quimby (1802-1866). După ce a studiat spiritism, ocultism, hipnoză și alte aspecte ale parapsihologiei, Quimby, care susține că a vindecat-o pe Mary Baker Patterson Eddy (fondatoarea „Științei creștine”), a încercat să facă vrăjitoria acceptată de mediul științific al vremii sale folosind limbajul ales al științei. Se pare că însăși denumirea de „Știința creștină” a fost preluată de Mary Baker de la Quimby (Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements, de Stanley M. Burgess și Gary B. McGee, Zondervan, Grand Rapids, MI, 1988, Articol semnat de L. Lovett, p. 718-720).
Cu toate că mișcarea a devenit predominant trinitariană (acceptând deci Trinitatea), îndepărtându-se de influența inițială a mișcării Ploii târzii, ea deține încă doctrine inițiate și susținute de William Branham, mulți dintre liderii acestei mișcări considerându-l pe Branham om al lui Dumnezeu și mare profet. Datorită faptului că doctrinele acestei mișcări sunt atât de diverse, cele pe care le voi reda mai jos sunt considerate ca predominante în sânul liderilor acestei mișcări. Există cinci capitole ale acestei doctrine pe care le vom analiza succint, așa cum le prezintă un autor consacrat în analiza fenomenului mișcării credinței, Hank Hanegraaff (Hank Hanegraaff, Christianity in Crisis, Harvest House Publishers, Eugene, Oregon, 1993).

1. Credința
Credința este văzută metafizic, ca o forță conținută în containerele cuvintelor. Cuvântul este deci un rezervor de putere prin care noi ne creem de fapt propria noastră realitate. Textul din Romani 10:8, este textul fundamental doctrinei Rhema, deși apologeții doctrinei mai citează Proverbele 6:2, Romani 4:17, și 3 Ioan 2 ca baze biblice ale doctrinei lor.
În vorbirea curentă grecească, ”rhema”, are de a face cu rostirea a ceva specific. Pavel spunea: „Cuvântul este aproape de tine; în gura ta și în inima ta. Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi.” Mișcarea mai poartă numele și „Cuvântul credinței” luat direct din textul din Romani. Doctrina Rhema, spune că orice rostim prin credință devine cuvânt inspirat și de aceea dinamic în situația sau evenimentul în care este rostit.

Rostind prin credință formule pozitive declanșăm energiile pozitive ale lui Dumnezeu, pe când rostiri negative dau startul unor fenomene negative ale Satanei. Cheia este deci la noi. Putem obține realități pozitive sau negative, funcție de rostirea noastră. În această perspectivă, Dumnezeu nu este un Dumnezeu adevărat, El fiind o simplă ființă a credinței care operează conform leginlor universale ale credinței. Într-un fel El este obligat de credința noastră să ne execute dorințele. Omul deține controlul în acest univers, așa cum spunea Frederick K. C. Price: „Lui Dumnezeu trebuie să i se dea permisiunea să lucreze pe pământ în favoarea omului… Da! Tu deții controlul! Așa că, dacă omul este în control, cine nu-i mai mare Dumnezeu? (Citat în: Hank Hanegraaff, Christianity in Crisis, Harvest House Publishers, Eugene, Oregon, 1993, pagina II).
Deoarece noi suntem cei care operăm puterea magică a credinței, rostind-o, „Niciodată, niciodată, să nu mergi la Domnul spunându-I: ‘Dacă este după voia Ta…’ Nu lăsa ca o astfel de credință să-ți distrugă cuvintele rostirii gurii tale”, spunea Benny Hinn (Citat în: Hank Hanegraaff, Christianity in Crisis, Harvest House Publishers, Eugene, Oregon, 1993. pagina II.).
2. Omul în relație cu Dumnezeu
Oamenii sunt „dumnezei”, și deci nu au nevoie să-I ceară ceva lui Dumnezeu potrivit voii Sale, ci mai degrabă ei trebuie să-și exercite propria lor divinitate „rostind” în existență ceea ce doresc ei să se petreacă. Omul a fost creat ca un duplicat al lui Dumnezeu, înclusiv în formă și mărime.  Satana este văzut ca Dumnezeul lumii acesteia și este dotat cu atât putere că ar putea „să stingă luminile în Dumnezeu”.
3. Mântuirea
Crucea pe care Isus Christos a murit ca jertfă pentru păcatele lumii întregi, nu a fost în viziunea celor de la mișcarea credinței decât locul în care Christos a fost recreat din divin într-o formă demonică, luând astfel natura lui satan însuși. Pe cruce n-a avut loc nici o moarte substuționară, pentru că „dacă pedeapsa pentru păcat prin moarte ar fi fost posibilă, atunci cei doi tâlhari ar fi putut plăti prețul în locul tău” spune blasfemitor unul din apologeții cuvântului credinței.
Pătruns în iad, după moartea Sa pe cruce, Isus a fost născut acolo din nou. „Capcana a fost pusă pentru Satana, și Isus era momeala” după cum afirmă un alt teolog al mișcării. Isus a fost reîncarnat dintr-o ființă demonică într-una divină și a ieșit din iad ca o încarnare a lui Dumnezeu. Când noi suntem născuți din nou suferim aceeași încarnare, din demonic în divin, devenind astfel mici dumnezei, aidoma încarnării lui Isus din Nazaret.
4. Prosperitatea
Ne lipsește credința dacă nu suntem sănătoși și bogați. Intenția lui Dumnezeu este ca noi să fim bogați. Apostolii și chiar Domnul Isus au fost deosebit de bogați. „Să nu credeți că acești apostoli umblau fără bani la ei. Vreau să zic că aveau bani. Mulțumesc lui Dumnezeu că am văzut lucrul acesta și am abandonat linia mea confesională și m-am așezat în linia lui Dumnezeu, că altfel mă înfometau de moarte. Mergeți vă rog în Faptele apostolilor 24. Credeți că banii n-au jucat nici un rol în viața lui Pavel?… Pavel avea așa bani că oamenii, chiar oficialii din guvern, ar fi vrut, ar fi fost gata să ocolească justiția, numai să primească o mită de la Pavel.” (Citat din John Avanzini, din „Believer’s Voice of Victory”, program pe TBN, din 20 ianuarie 1991).
Deoarece Isus era maestru în rostirea lucrurilor în existență, El însuși a trăit într-o abundență copleșitoare de bunuri materiale.
Să-l urmărim pe John Avanzini în câteva citate din predicile sale ținute la televiziune:

„Isus a avut o casă frumoasă, o casă mare – destul de mare ca să poată invita pe ucenicii din compania sa să rămână peste noapte la El. Să vă arat casa Lui. Deschideți la Ioan primul capitol și am să vă arat casa Lui… Acum, copil al lui Dumnezeu, aceasta este o casă destul de mare ca să poți invita pe alții să stea la tine peste noapte. Iată casa Sa…” (John Avanzini, în programul: „Believer’s Voice of Victory” ținut la TBN, 20 ianuarie 1991).
„Isus mânuia suma mari de bani pentru că avea un casier hoț. Să nu-mi spuneți că o misiune care are un casier hoț poate opera cu câțiva bănuți. Cu siguranță că opera cu o mare mulțime de bani din moment ce Iuda fura din punga aceea” (John Avanzini, din programul „Praise the Lord” pe TBN, 15 septembrie 1988).
„Ioan capitolul 19 ne spune că Isus a purtat haine făcute la creatorii de modă. Ei bine, cum ați vrea s-o numiți? Haine făcute la comandă – asta-i blasfemie. Nu, așa le numim noi azi. Vreau să spun, că nu puteai să-ți cumperi din raft hainele pe care le purta El. Nu. Erau făcute la comandă. Erau hainele pe care le purtau numai regii și negustorii bogați. Regii și comercianții bogați purtau astfel de haine.”(John Avanzini, în programul: „Believer’s Voice of Victory” ținut la TBN, 20 ianuarie 1991).
Trebuie să „rostim și să pretindem” lucrurile de care avem nevoie. Prin vizualizare schimbăm realitatea înconjurătoare.
5. Suferința și boala
Suferinșa și simptomele ei sunt doar păcăleli ale celui rău pentru a ne fura vindecarea divină garantată. Dacă suntem cu adevărat credincioși nu putem fi bolnavi. „Dacă trupul tău aparține lui Dumnezeu, el nu poate să aparțină și bolii” spun cei de la mișcarea credinței, afirmații crude și nerealiste, care adaugă suferințe în plus celor bolnavi.
Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.lascaupetru.wordpress.com

Vezi şi ultimele noutăţi în pagina
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)