† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (1)

Citeşte şi:

† Viorel Iuga — Misiune în Cuba

Luni noaptea am dormit puţin. Ne-am trezit marți 03 februarie la ora 2 AM, ne-am pregătit şi am plecat la aeroport. Am ajuns la timp, ne-am întâlnit cu colegii de la Timișoara, am echilibrat bagajele şi apoi am plecat la avion. Domnul a fost cu noi, am avut un zbor plăcut şi fără probleme.

Am ajuns în linişte şi la timp la Madrid. Acolo am fost așteptați de fratele Cristi, care ne-a dus la biserică unde ne-am întâlnit cu alţi fraţi şi surori, am primit încă 4 bagaje şi, din nou, le-am „echilibrat”. Spre bucuria noastră, am putut lua tot ce s-a pregătit. Apoi, am mâncat ceva şi am plecat la aeroport.

Am găsit zborul spre Santiago de Cuba şi am predat bagajele fără probleme. Majoritatea celor care erau acolo îşi înfoliau bagajele ca să nu se desfacă sau probabil să nu se umble uşor în ele. Ştiind că ne-am încredinţat şi le-am încredinţat în Mâna Domnului, nu le-am înfoliat. Cu puţină întârziere, am plecat cu un avion rusesc Iluşin 96. La început au fost ceva probleme cu spațiul dintre scaune şi picioarele mele lungi, dar în final s-a rezolvat în aşa fel că a fost mai bine şi pentru mine şi pentru Didina. Şi ceilalţi 2 fraţi din echipă au avut locuri bune.

Prin îndurarea Domnului am avut parte de un zbor lung (10 ore) dar plăcut. Aterizarea a fost bună, liniștită şi am ajuns în Santiago de Cuba. Înainte de a ajunge la poliția de frontieră, a venit la noi o doamnă, ne-a identificat şi ne-a comunicat că nu ajunsese la ei încă viza religioasă, dar că se rezolvă altfel. A fost drăguță, ne-a completat toate formularele necesare şi apoi am intrat în țară. Bunătatea Domnului a fost mare. Ne-au ajuns toate bagajele şi toate au fost intacte. Am completat declarația vamală, un ofițer ne-a pus câteva întrebări şi am ieşit toţi din aeroport fără să ni se fi deschis măcar un bagaj.

Afară am fost așteptați de fraţi şi am plecat spre locul Convenției. Am servit repede o masă cu specific cubanez şi apoi ne-am dus la biserică. Nu am mai prins serviciul dar am prins oamenii pe stradă cum ieșeau de la adunare. După aceea, am mai vizitat puţin centrul orașului.

Anul acesta Santiago de Cuba sărbătorește 500 de ani are multă istorie. Clădirile arată un trecut frumos, dar îndepărtat. Pe străzi este lumină, oamenii umblă pe jos, mașini sunt foarte puţine. Mai trece câte o motocicletă… După 11PM am decis să ne întoarcem la Convenție unde aveam o cameră pentru dormit. Ne-am culcat şi am dormit până la 03 AM.

Ne-am trezit şi am început să desfacem bagajele ca să vedem cum clasăm lucrurile. Știam ce am pus noi, cei de acasă, dar nu știam ce au pus fraţii de la Madrid. Am fost super încântaţi de felul în care au pregătit darurile. Chiar ca „pentru Domnul.” Au pus în bagaje ceea ce le-am cerut, lucruri noi şi frumoase. Domnul să fie slăvit pentru dărnicia lor.

Acum este ora 6.20 AM şi mă duc să mă mai întind puţin că ziua se anunță foarte aglomerată şi lungă. Dacă voi găsi undeva internet vă voi trimite acest mesaj cu mulțumirile noastre pentru rugăciunile din trecut şi cele din viitor… Dacă nu, am bucuria că am scris, ce am putut scrie şi vă voi spune mai multe în viitorul apropiat. Har în toate cele bune!

.......................................................................................................

Este miercuri dimineaţa. După ce am făcut duş cu apă rece, am servit micul dejun. Datorită faptului că am primit viza religioasă, am avut dreptul să fim cazaţi şi să mâncăm la un centru al Convenţiei. Este o clădire foarte veche, dar funcţională. Am primit, din nou, fructe, brânză, marmeladă, lapte şi cafea. Am făcut programuL pentru zi. Am mers apoi să schimbăm nişte bani ca să cumpărăm o cartelă telefonică. Dincolo de faptul că este foarte scumpă, Didina a stat la rând şi a negociat aproape 2 ceasuri. Aici rândul nu este în instituţie, ci afară.

Noi ceilalţi, am mers la biserică. Ne-au prezentat delegaţilor la convenţie, am adus un cuvânt de salut şi după aceea am plecat deoarece ei aveau de rezolvat multe lucruri administrative, iar noi la fel. Am ştiut că vom merge într-un loc unde vom vedea o casă pentru biserică, un loc pentru Retreathouse şi terenul pentru Camp.

Nu am putut să plecăm aşa de repede cum am dorit că nu ne-au sosit vizele religioase şi fără ele nu puteam pleca. Am mâncat ceva şi până să vină vizele am mers să caut o hartă rutieră. Nu am găsit decât una cu oraşul şi cu zona, tipărită cu mulţi ani în urmă. Apoi, a ajuns reprezentantul cu vizele, ni le-a înmânat şi ne-a spus că având aceste vize, putem pleca şi putem face ce dorim în Cuba.

Căldura era mare, apa curgea pe noi, dar a fost bine. Drumurile principale nu sunt chiar aşa de rele, nici bune. În călătoria aceasta am văzut multă sărăcie. Este adevărat că vedem şi ciurde de vaci, numai că ni s-a spus că nu au voie să le taie… Costul unui kg de carne de vită este undeva la 9 dolari, în timp ce salariul mediu poate fi undeva la 22-25 dolari.

Pe traseu am vizitat 2 case unde locuiau păstorii, şi două localuri pentru închinare. Pentru că acum nu găsesc cele mai bune cuvinte să le descriu, voi lăsa descrierea pe mai târziu.

Într-un final, după ore bune de mers, chiar înainte de a apune soarele am ajuns la locul pentru CAMP. Este un loc liniştit, un loc unde ei ţin întâlniri cu copiii şi cu tinerii de mai mulţi ani. Ne-am întors de acolo istoviţi şi cu puţin timp înainte de 10 PM am ajuns acasă. Am mulţumit Domnului, am mâncat şi ne-am culcat.

Dacă într-o zi vom avea internet, probabil că mesajul va ajunge şi la voi. Dacă nu, mă bucur că măcar rugăciunile ne unesc…

Viorel Iuga