Citeşte şi:
Sâmbătă. M-am trezit în mod
obişnuit, în jurul orei 5. Am început împreună cu Didi să pregătim lucrurile
pentru întâlnirile din ziua respectivă.
Dimineaţa devreme, înainte de micul
dejun, m-am întâlnit cu un alt lider. El este supraveghetorul a 3 regiuni în
care se află 209 biserici. Din numărul acestora, doar 15 au clădirea lor
proprie. La ora actuală, una dintre cele mai mari nevoi ale lor este clădirea
pentru închinare. Ei încep lucrarea, se adună prin casele (eu spun căsuţele)
fraţilor, dar destul de curând nu mai au loc pentru întâlniri. Aceasta îi
împiedică destul de mult în lucrarea pe care vor să o facă.
După întâlnirea cu
fratele respectiv, am servit micul dejun şi am mers la o altă întâlnire. Aici
am discutat cu noul preşedinte al convenţiei şi cu alţi lideri despre lucrare
şi proiectele în care am putea să ne implicăm. Am terminat discuţia, sigur nu
în timp, şi am mers să ne întâlnim cu medicii creştini care ne aşteptau de mai
bine de o oră şi jumătate. Ne-am cerut scuze, au fost drăguţi şi au spus că nu
este nicio problemă. Le-am explicat puţin dorinţa noastră de a ajuta şi nu de a
încurca. Le-am spus că nu vrem să părem nici stupizi, nici să jignim, ci doar
vrem să ajutăm. Eu am avut întrebări de principiu, Didina a avut discuţii
specifice. Discuţiile nu au început prea frumos, dar cu ajutorul Domnului s-au
terminat foarte frumos. Ne rugăm să găsim căi prin care să îi ajutăm şi în
acest domeniu.
După întâlnirea cu medicii am servit masa de prânz şi am plecat
într-o altă zonă. De la ora 17.30 Remus şi Beni au mers la întâlnirea cu
tinerii din biserica noului preşedinte. Clădirea este cum este, dar oamenii
sunt plini de viaţă. Noi am discutat puţin cu preşedintele şi alţi păstori.
Ne-am întâlnit acolo şi cu reprezntantul Convenţiei la Havana şi am mai cules
anumite informaţii. Apoi, noi ne-am dus să ne pregătim pentru serviciul de
seară la care urma să participăm.
După ora 19 au venit şi cei doi de la
adunare, au servit masa şi fiecare am plecat unde am fost repartizaţi. Remus cu
Beni au mers la o biserică din apropiere, iar eu am mers la o biserică relativ
nouă. Au început lucrarea în urmă cu 3 ani şi jumătate. Nu sunt foarte mulţi
membri, dar la serviciul de sâmbătă seara au fost peste 40 de persoane mature.
După un timp de închinare prin cântare şi rugăciune, am predicat şi apoi,
înainte de plecarea spre casă păstorul mi-a spus câte ceva despre viaţa
bisericii. În şcoala duminicală au peste 200 de persoane. Vin foarte mulţi
copii şi tineri. Pentru că spaţiul lor nu permite mai mult de 100 de persoane,
ei folosesc şi casa păstorului care este la parter. Au oameni în sufragerie,
bucătărie, în curtea şi în garaj. Anul trecut au botezat 65 de persoane. Anul
acesta au în plan să planteze încă 3 biserici. Două vor fi în oraş, la vreo 2
km de locaţia prezentă una va fi în
munţi. Păstorul de aici, care a fost ales ca păstor al păstorilor din
Convenţie, a crescut în munţi şi are inima şi pentru oamenii de acolo. Printre
altele îmi spunea de greutăţile slujitorilor din anumite zone. Când au slujit
acolo, datorită condiţiilor grele, au trecut ca familie şi prin experienţa
pierderii unui copil.
Da, nevoile sunt multe şi mari şi se poate ajuta pe
foarte multe fronturi. Din punctul meu de vedere, ei trăiesc vremuri frumoase,
vremuri de har special. Mă bucur că sunt conştienţi de acesta şi că încearcă să
le folosească cât mai înţelept. Am ajuns acasă după 10.30 şi am încercat să ne
odihnim.
Viorel Iuga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.