După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 13 februarie 2015

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (4)

Citeşte şi:

† Viorel Iuga — Misiune în Cuba

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (1)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (2)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (3)


Sâmbătă. M-am trezit în mod obişnuit, în jurul orei 5. Am început împreună cu Didi să pregătim lucrurile pentru întâlnirile din ziua respectivă. 

Dimineaţa devreme, înainte de micul dejun, m-am întâlnit cu un alt lider. El este supraveghetorul a 3 regiuni în care se află 209 biserici. Din numărul acestora, doar 15 au clădirea lor proprie. La ora actuală, una dintre cele mai mari nevoi ale lor este clădirea pentru închinare. Ei încep lucrarea, se adună prin casele (eu spun căsuţele) fraţilor, dar destul de curând nu mai au loc pentru întâlniri. Aceasta îi împiedică destul de mult în lucrarea pe care vor să o facă. 

După întâlnirea cu fratele respectiv, am servit micul dejun şi am mers la o altă întâlnire. Aici am discutat cu noul preşedinte al convenţiei şi cu alţi lideri despre lucrare şi proiectele în care am putea să ne implicăm. Am terminat discuţia, sigur nu în timp, şi am mers să ne întâlnim cu medicii creştini care ne aşteptau de mai bine de o oră şi jumătate. Ne-am cerut scuze, au fost drăguţi şi au spus că nu este nicio problemă. Le-am explicat puţin dorinţa noastră de a ajuta şi nu de a încurca. Le-am spus că nu vrem să părem nici stupizi, nici să jignim, ci doar vrem să ajutăm. Eu am avut întrebări de principiu, Didina a avut discuţii specifice. Discuţiile nu au început prea frumos, dar cu ajutorul Domnului s-au terminat foarte frumos. Ne rugăm să găsim căi prin care să îi ajutăm şi în acest domeniu. 

După întâlnirea cu medicii am servit masa de prânz şi am plecat într-o altă zonă. De la ora 17.30 Remus şi Beni au mers la întâlnirea cu tinerii din biserica noului preşedinte. Clădirea este cum este, dar oamenii sunt plini de viaţă. Noi am discutat puţin cu preşedintele şi alţi păstori. Ne-am întâlnit acolo şi cu reprezntantul Convenţiei la Havana şi am mai cules anumite informaţii. Apoi, noi ne-am dus să ne pregătim pentru serviciul de seară la care urma să participăm. 

După ora 19 au venit şi cei doi de la adunare, au servit masa şi fiecare am plecat unde am fost repartizaţi. Remus cu Beni au mers la o biserică din apropiere, iar eu am mers la o biserică relativ nouă. Au început lucrarea în urmă cu 3 ani şi jumătate. Nu sunt foarte mulţi membri, dar la serviciul de sâmbătă seara au fost peste 40 de persoane mature. 

După un timp de închinare prin cântare şi rugăciune, am predicat şi apoi, înainte de plecarea spre casă păstorul mi-a spus câte ceva despre viaţa bisericii. În şcoala duminicală au peste 200 de persoane. Vin foarte mulţi copii şi tineri. Pentru că spaţiul lor nu permite mai mult de 100 de persoane, ei folosesc şi casa păstorului care este la parter. Au oameni în sufragerie, bucătărie, în curtea şi în garaj. Anul trecut au botezat 65 de persoane. Anul acesta au în plan să planteze încă 3 biserici. Două vor fi în oraş, la vreo 2 km de locaţia prezentă  una va fi în munţi. Păstorul de aici, care a fost ales ca păstor al păstorilor din Convenţie, a crescut în munţi şi are inima şi pentru oamenii de acolo. Printre altele îmi spunea de greutăţile slujitorilor din anumite zone. Când au slujit acolo, datorită condiţiilor grele, au trecut ca familie şi prin experienţa pierderii unui copil. 

Da, nevoile sunt multe şi mari şi se poate ajuta pe foarte multe fronturi. Din punctul meu de vedere, ei trăiesc vremuri frumoase, vremuri de har special. Mă bucur că sunt conştienţi de acesta şi că încearcă să le folosească cât mai înţelept. Am ajuns acasă după 10.30 şi am încercat să ne odihnim. 

Viorel Iuga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.