Citeşte şi:
Duminică dimineaţa ne-am trezit şi am făcut bagajele. Am servit apoi micul dejun
şi când am ajuns în hol mă aştepta responsabilul cu toţi păstorii pensionari
din Cuba. M-am bucurat să discut cu el şi să înţeleg că îşi respectă
înnaintaşii. Situaţia păstorilor pensionari este destul de
delicată. Cât timp slujesc, cei mai mulţi stau în casa (mult spus) pastorală.
Când ies la pensie însă cei mai mulţi nu au nimic şi pensia este între 14-16
euro. După ce am povestit puţin de situaţia slujitorilor pensionari, am plecat
la biserică.
Serviciul a fost
frumos, chiar dacă puţin deosebit. A fost un timp de închinare prin cântare şi
rugăciune. Apoi a fost Masa Domnului. După aceea, copiii au plecat la grupe. Au
urmat anunţurile şi apoi predica. Oamenii au fost foarte atenţi şi mişcaţi de mesaj. La final, am discutat cu fraţi şi surori şi am
discutat puţin şi cu o soră medic care pleca în Angola. Am înţeles că este o
soră serioasă, implicată mult şi în lucrare. S-a bucurat că i-am dat un set cu
stetoscop, tensiometru etc.
După despărţirea de fraţi, am mers la convenţie şi am servit prânzul.
Acolo am avut o discuţie frumoasă cu fostul preşedinte al convenţiei. Am vorbit
despre proiectele bisericii. Îmi pare bine să văd că toată lumea se axează pe
plantare de biserici şi misiune. În jurul orei 15
am plecat spre Holguin, un oraş cu peste 300.000 locuitori. Am fost tare
bucuroşi că ne-a dus cu maşina, şoferul nostru, Gamaliel. După un drum pe
ploaie am ajuns pe la 5.30 la Holguin. Prima impresie a fost bună. La intrare
în oraş am văzut în sfârşit, nişte blocuri zugrăvite mai recent. A fost doar prima
impresie.
Am ajuns la
biserică, am mers să ne cazăm la pensiunea Emilia şi apoi ne-am dus la
biserică. Acolo ne-am aşteptat nişte misionari cu noi proiecte. Este foarte
frumos că ei colaborează, sunt organizaţi şi se susţin. Duminică seara a fost o
ploaie cum rar întâlneşti. În ciuda acesteia, au venit oameni la adunare şi a
fost bine. După serviciul de seară, care de obicei începe la ora 8, am plecat
la culcare. A fost o altă zi în care am văzut mila,
bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu.
Luni. Ne-am trezit ca de obicei, am făcut bagajele şi am plecat să vedem 3
noi proiecte de palntare de biserici. Slujitorii şi fraţii de aici nu se tem de
concurenţă. Ei investesc mult în plantarea de noi
biserici. Prima oprire a fost în cartierul militar. Aici am mers să vedem un
apartament pe care doreau să îl cumpere. Ne-au explicat că în zone nu sunt case
şi că singura modalitate de a începe ceva este cumpărarea unui apartament. La
început nu am fost foarte încântat, dar pe urmă am înţeles mai bine.
Apartamentul este la parter, au şi un hol mărişor şi are spaţiu suficient.
Apoi, ceva interesant, apartamentele de la parter au şi grădină. În spatele
blocului pe toată lăţimea apartamentului au o grădină unde se
pot ţine servicii în aer liber.
Nu mă întrebaţi cum
pot să ţină servicii între blocuri, dar se poate. De fapt şi biserica în care
am slujit seara, a început tot în apartament, apoi, când numărul oamenilor a
crescut, au luat un loc şi au construit. Este o
construcţie simplă, frumoasă, spaţioasă. De fapt eu nu aş spune că este
biserică, ci mai degrabă un spaţiu acoperit, aranjat frumos pentru închinare.
Să vă dau şi un subiect de rugăciune pentru această biserică. După ce au
construit localul acesta, cei ce au puterea s-au gândit să îl confişte şi apoi să
îl închirieze bisericii. Nu ştim ce se va întâmpla deoarece procesul nu s-a
terminat. Oricum se pare că au trecut de faza demolare. Partea frumoasă este că
biserica aceasta ce a început în urmă cu 7 ani cu
50 de membrii are acum 450 de membrii. Slăvit să fie Domnul pentru că El
lucrează.
De la cartierul
militar, am plecat să vedem ale 2 locaţii. Nu vă voi da aici mai multe detalii,
dar sunt locuri bune, care merită cumpărate… Ne-am întors apoi la pensiune
să servim micul dejun şi să plecăm spre alt oraş. În drum spre pensiune am
văzut spitalul oraşului. Am încercat să intrăm să vedem cum arată un salon.
Ştiam că nu se poate, dar am încercat. Cu aceasta am rămas….
Datorită unor situaţii neprevăzute, cei ce trebuia să ne ia cu maşina au întârziat. Am
plecat în jurul ore 12 şi am avut un drum lung. Am ajuns seara pe la ora 8. A
fost bine că pe drum am putut discuta multe lucruri. Când am ajuns în oraş,
ne-am dus şi ne-am cazat, am mers la biserică, am
servit cina, am discutat anumite lucruri administrative şi apoi ne-am dus la
culcare. În drum spre locul de cazare am trecut şi pe lângă locul în care, dacă
vorbeşti ce nu trebuie, sau când nu trebuie, primeşti cazare gratuit… Am
preferat totuşi să mergem unde am plătit. Slavă Domnului pentru bunătatea şi
credincioşia Lui.
Viorel Iuga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.