După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

duminică, 15 februarie 2015

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (6)

Citeşte şi:

† Viorel Iuga — Misiune în Cuba

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (1)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (2)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (3)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (4)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (5)


Marţi. Am servit micul dejun şi am mers la biserică. Eu am plecat la conferinţa cu familiile slujitorilor unde au fost peste 50 de familii. Am ţinut multe sesiuni şi m-am bucurat să văd că oamenii au fost atenţi şi setoşi. Remus cu Beni s-au dus să ţină conferinţa cu tinerii. Am înţeles că şi acolo a fost bine. Apoi am servit masa de prânz şi am continuat cu conferinţa. 

Când am terminat cu lecţiile le-am dat din lucrurile ce le-am adus. Apoi ne-am dus puţin în oraş să căutăm ceva şi am găsit un hotel cu internet. Îţi vând o cartelă cu 6 euro pentru o oră, dar în general internetul are destulă viteză ca să îţi poţi verifica emailurile. Despre skype, nici vorbă. Aşa am reuşit să vă trimit ceva informaţii. 

Seara pe la ora 8 ne-am întâlnit cu nişte medici creştini. Unii, nu toţi, au fost curajoşi şi au venit la întâlnire. Au fost mai mulţi medici tineri şi am discutat mai mult decât ne-am propus. Am ajuns la nişte concluzii pe care vi le voi împărtăşi altădată. Pe la ora 10 ne-am dus la culcare. Toată noaptea mi-a fost frig şi eram răcit deja, dar nu ştiam de ce.

Miercuri, ne-am trezit, am servit micul dejun şi am mers la biserică. Înainte de plecare, gazda ne-a întrebat dacă vrem să schimbăm camera. Prima cameră că era lângă drum şi aici este ca şi cum ai dormi afară, adică se aude totul. Unii fluieră deoarece trec cu pâinea sau cu alte lucruri. Au nişte cărucioare pe rulmenţi sau ceva de genul. Alţii sunt puţin mai avansaţi şi au cărucioare cu roţi. Am schimbat camera şi am mers la conferinţă. 

După masă am vizitat zona şi seara Remus a mers la o dedicare de biserică. Eu nu am mai putut merge deoarece eram prea obosit, mă durea gâtul şi am vrut să mă odihnesc puţin. A fost bine că am găsit nişte miere cu propolis. Nu am prea reuşit să dorm deoarece era tare frig. Dimineaţa am găsit şi explicaţia. Afară au fost 9 grade, iar geamurile nu aveau sticlă aşa că de după perdea, sufla vântul şi era normal să vină frig.

Joi, ne-am trezit dimineaţa devreme ca să plecăm spre Havana. Am vizitat o fermă ce aparţinea centrului şi apoi am avut un drum lung spre Havana. În drum spre capitală am vizitat şi biserica şi seminarul din Santa Clara. Condiţiile în care locuiesc păstorii, în care se adună biserica şi în care studiază studenţii sunt greu de explicat. Bine că timpul este călduros şi nu au nevoie de încălzire. 

Am ajuns la Havana, am văzut puţin centrul oraşului, am încercat să mâncăm ceva, dar nu am reuşit şi am mers la aeroport. După ce Remus şi Beni au rezolvat cu bagajele şi biletele, am mâncat un sandwich şi ei au plecat la avion, iar noi înspre casa unui păstor. Am ajuns la el şi ne-a arătat condiţiile pentru cazare. Ştiţi că pentru mine nu prea contează camera, dar contează patul. Aici patul era scurt, cu margini la ambele capete şi salteaua de foarte slabă calitate. Atunci am decis să încercăm o altă locaţie. Am sunat un alt păstor şi a zis că vine să ne ia şi să ne ducă la biserica lor. Cum la ei lucrurile sunt mai cu timp şi cum probabil a găsit mai greu o maşină, am stat până seara la păstorul cu care ne-am întâlnit. Am mers să cumpărăm ceva de mâncare cu o maşină mai veche cu 10 ani decât mine. Porneşte mai greu, dar funcţionează. Din multe puncte de vedere Havana este ca un muzeu….

 Într-un târziu, a venit şi noua noastră gazdă cu o maşină foarte veche şi am plecat spre biserica unde aveam să dormim. Nu ştiu dacă a fost cea mai bună alegere. Oricum, a trebuit să dormim acolo. Am încercat să fac rost de o pătură, dar nu am prea avut succes. Ne-am îmbrăcat mai bine şi am încercat să dormim. Am transpirat destul de mult, dar a fost bine. Dimineaţa eram răcit bine de tot, dar ne-am pregătit să mergem la întâlnirile programate.

Vineri. Prima noastră întâlnire era pentru micul dejun. I-am explicat păstorului că la 8.00 vom mânca deoarece vine maşina după noi. Am ieşit din camera în care am dormit şi l-am întâlnit pe Alex. El este un frate care se ocupă de evanghelizarea prin competiţii sportive. Este un frate deosebit. Ne-a fost de mare folos în următoarele 2 zile. Ne-am dus la casa păstorului şi cu toate că seara am discutat ce vom mânca, am luat-o de la capăt. Am mâncat repede doar aproape de 9 şi am ieşit în stradă să aşteptăm maşina. Din motive pe care doar ei le ştiu, maşina a venit doar după ora 10. 

Am plecat la Convenţie şi am avut întâlnirea cu preşedintele şi cu reprezentaţii a două borduri: bordul convenţiei şi bordul misiunii internaţionale. Am discutat despre proiectele pe care le au şi am luat câteva decizii în ce priveşte ajutarea lor. Am ajutat şi aici, păstori pensionari, păstori, misionari, plantatori de biserici şi seminarul. Una dintre cele mai mari nevoi era acum mâncarea de la seminar. Bisericile ajută cu ce pot, dar nu este suficient. Ei au aproape 800 de studenţi, dar nu toţi sunt în campus. Şi cei care stau în campus, în week-end merg pe câmpul de misiune. 

După masa de prânz, am mers să vizite clădirile seminarului. Au un spaţiu frumos. De fapt, ce este de la începutul anilor 90 este frumos şi destul de spaţios, doar că starea în care se află nu este cea mai bună. După vizitarea seminarului am plecat să luăm lucrurile de la biserica unde am dormit şi să ne mutăm la Convenţie. Aici au o cameră de protocol mai bună şi ne-au dat-o nouă. Avem şi apă caldă. Bine, să nu înţelegeţi că apa caldă este fierbinte. Ei au un fel de pară de duş, cu ceva rezistenţă electrică în ea şi dacă apa curge încet se dezmorţeşte puţin. Oricum este mai bine decât cu apă rece, mai ales că în Havana este mai frig. 

În timp ce noi discutam cu conducerea convenţiei Didi s-a dus să vadă nişte cabinete stomatologice. Apoi, a avut o întâlnire cu Dr. Adrian, care este stomatolog şi preşedintele Asocieaţiei medicilor creştini. O să vă spunem mai multe altă dată. Poate ar fi bine să ştiţi doar că medici nu au stetoscopul şi tensiometrul lor. Există unul pentru cabinet şi atât…

Sâmbătă. Aflând că toată lumea este tare ocupată sâmbăta aceasta cu „Valentin”, ne-am luat şi noi puţin liber. Am mers să vizităm o zonă tare vestită la ei. A fost interesant, dar frumuseţile locale nu se compară cu cele europene sau din altă parte a lumii…


Viorel Iuga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.