Viorel Iuga - Sunt conservator, dar nu „conservat” în timp sau în tradiţii (Interviu)

Sunteţi cunoscut în ţară şi în străinătate ca soţ, tată, păstor, predicator, scriitor de carte creştină, consilier, om de radio şi televiziune, conferenţiar pe diferite teme cu precădere pe tema relaţiilor premaritale şi a relaţiilor de familie. Pentru că cei de la NewsNet Creştin ne-au luat-o înainte şi v-au intervievat în 11 martie cu privire la lucrare şi viziune, am decis să aleg dintre întrebările culese de pe teren, câteva mai diferite. Aşa cum veţi observa, unele întrebări au de-a face cu slujirea, iar altele sunt mai personale, sunt întrebări care au de-a face mai mult cu omul Viorel Iuga.

 Î. Multă vreme aţi fost hotărât să nu acceptaţi candidatura la funcţia de preşedinte. Ce v-a determinat să vă schimbaţi?

R. Schimbările produse de Dumnezeu! După Congresul de la Timişoara, am decis că nu mă voi mai implica oficial în viaţa Uniunii decât dacă Domnul va face „o minune.” Multă vreme, Domnul nu a făcut-o, aşa că atunci când am fost întrebat, repetam acelaşi lucru: „dacă Domnul nu mă schimbă, nu mă voi implica!” În ultima perioadă însă, Domnul a schimbat lucrurile, mi-a îmbunătăţit starea de sănătate şi mi-a schimbat inima. Drept urmare, când am fost solicitat, am acceptat gândul implicării în această slujire, cu sacrificiul pe care îl implică. Pentru că îmi place să fiu onest, am discutat aspectul acesta cu comitetul bisericii, ne-am rugat şi ei mi-au dat un răspuns favorabil. Apoi, am discutat aspectul acestei slujiri în Adunarea generală a bisericii „Speranţa” Arad. Înţelegând nevoia implicării la nivel naţional, fraţii şi surorile mi-au dat votul pentru implicare. În contextul acesta, primind libertate din partea familiei şi a bisericii şi având inima schimbată, am decis să accept provocarea pentru această slujire. Sunt convins că nu este uşoară, dar sunt sigur că, dacă Domnul mă vrea acolo, îmi va da şi puterea şi înţelepciunea necesară pentru a-L onora pe El şi pentru a-i sluji pe fraţi. În concluzie, schimbarea de atitudine a urmat schimbării produse de Domnul în inimă şi în gândire.

Î. În scrisoarea de intenţie trimisă unor colegi păstori, precizaţi dorinta dumneavoastră de a investi spre a „întoarce inima păstorului către biserica locală şi inima bisericii către păstor, inima pocăiților către lumea pierdută şi inima celor pierduţi spre Dumnezeu.” Aceasta mi se pare o cauză pentru care merită să trăiţi şi să luptaţi, nu doar 4 ani, ci 8 sau chiar o viaţă. Misiunea aceasta de a întoarce inima spre..., m-a dus cu gândul la Ilie / Ioan Botezătorul, despre care scrie Maleahi că va întoarce inima copiilor spre părinţi şi inima părinţilor spre copii. Cred că misiunea aceasta cere sacrificiu... Întrebarea este: Cum veţi putea face aceasta în biserica locală? 

R. Aşa cum menţionam, dacă Domnul va decide să fiu ales în slujirea aceasta, lucrarea din biserica „Speranţa” va fi făcută în primul rând de fraţii mei colegi. Eu voi sluji primordial Uniunea, participând în măsura posibilităţilor şi la slujirea de acasă. Sunt sigur însă că, dacă vom fi în voia Domnului, toţi vom câştiga, deci şi Biserica „Speranţa”. Dacă vorbim despre celelalte biserici, lucrarea din ele o poate face Domnul în primul rând prin slujitorii lor.

Î. Sunteţi pregătit să călătoriţi mult?

R. Am făcut-o şi o voi face când va fi necesar. Voi încerca însă să folosesc cât mai eficient metodele de comunicare oferite de lumea în care trăim.

Î. A fost uşor să luaţi decizia de a renunţa la lucrarea cu familiile şi cu tinerii?

R. Cine a spus că am luat decizia aceasta? Eu nu am acceptat slujirea aceasta pentru a fugi de oameni, ci pentru a fi mai aproape de ei. Mă caracterizează aglomeraţia şi folosirea cât mai eficientă a timpului. Când plec într-o misiune, vreau să fac în zona respectivă cât mai multe lucruri posibile. Aşa intenţionez să fac şi în continuare. Nu văd nicio problemă să mă întâlnesc cu colegii de slujire în timpul zilei, iar seara să am întâlnire cu familiştii sau cu tinerii. Dacă tot merg, să zicem, până la Suceava, Brăila sau Constanţa, nu voi merge pentru o zi. Îmi voi planifica să merg mai multe zile şi îi voi ruga pe colegii de acolo, să organizeze lucrurile în aşa fel ca să putem sluji în cât mai multe domenii. De regulă, eu îmi începeam ieşirile misionare de miercurea şi slujeam până duminica seara. Dacă voi continua să fac aşa, ceea ce intenţionez, se pot face multe lucruri frumoase.

Î. Cum văd copiii şi soţia decizia de implicare în acest domeniu?

R. Prin bunătatea lui Dumnezeu, copiii noştri sunt mari şi nu mai sunt acasă. Discuţiile noastre sunt pe telefon, skype, email etc. În cazul lor, nu mai este vorba de o absenţă fizică. Dimpotrivă, unele ieşiri îmi oferă ocazia să mai întâlnesc pe câte unul… Ei au fost de acord să accept slujirea aceasta, cu condiţia să mă implic mult şi să fac ceea ce trebuie. Când am discutat aspectul acestei slujiri cu Didina, m-a întrebat: „vei lipsi mai mult sau la fel?” Toţi ştim că slujirea cere sacrificii mari. Familia noastră, fiecare membru, a făcut sacrificii şi până acum, deci pentru niciunul nu este ceva nou. Mulţumim Domnului pentru binecuvântările Lui şi continuăm să nădăjduim în harul ceresc şi pentru noi şi pentru cei slujiţi.

Î. Aţi fost implicat în organizarea conferinţelor pentru familii, dar şi de misiune. Veţi mai organiza astfel de conferinţe? Veţi mai încuraja păstorii să se implice în misiune în diferite zone ale ţării şi lumii?

R. Cu ajutorul Domnului, sper să o pot face mai bine şi mai frecvent!

Î. Mulţi oameni, fraţi şi surori din biserici, tineri, familişti şi vâstnici au fost încurajaţi prin materialele scrise. Intenţionaţi să mai scrieţi? Veţi mai avea timp să scrieţi?

R. Eu nu am scris pentru că am avut timp şi nu am avut ce face cu el, ci pentru că mi-am făcut timp. Da, am multe materiale începute pe care aş dori să le termin. Nu ştiu dacă şi nici nu ştiu când. Depind şi aici de ajutorul şi de mila Domnului. Dacă Domnul va considera că vrea să mai folosească ceva materiale scrise de mine, sunt sigur că îmi va da şi dorinţa şi posibilitatea de a scrie. Rămân dependent de El şi aici.

Î. Vă propuneţi să vizitaţi fiecare comunitate teritorială?

R. Îmi propun să comunic mult şi să colaborez cu fiecare comunitate. Mă rog să îi pot vizita şi fizic măcar o dată în fiecare an.

Î. Cum credeţi că pot fi ajutate bisericile de la sate care sunt în pragul de a se inchide?

R. Problema este reală, dar complexă. Dacă societatea nu va face nimic pentru reabilitarea zonelor rurale, este greu să vorbim de biserici pline şi vii în localităţi depopulate. Totuşi, cred că printr-un program gândit împreună şi printr-o lucrarea susţinută la faţa locului, lucrurile se pot îmbunătăţi. Eu cred că trebuie să colaborăm pentru a ajunge în situaţia în care fiecare biserică să aibă un lucrător dedicat!

Î. Cum v-a pregătit Dumnezeu pentru o asemenea responsabilitate?

R. Numai El ştie, dar sigur I-a luat mult. Eu nu am fost un material uşor de prelucrat. Privind în urmă, observ cu bucurie că Dumnezeu a folosit în formarea mea o armată de oameni şi o mulţime de evenimente. El a folosit: părinţii, biserica în care am crescut, profesorii, colegii, biserica din Iaşi, bisericile în care am slujit ocazional, şefii de la lucru din fabrică, păstorii din Comunitatea Cluj, profesorii de la şcolile teologice prin care am trecut, colegii de studii şi colegii de slujire. El a folosit şi continuă să folosească Biserica „Speranţa” Arad, soţia, copiii, colegii de slujire, bisericile în care slujesc ocazional, duşmanii, prietenii, pe cei cunoscuţi şi necunoscuţi care mă susţin în rugăciune etc. Sunt convins că Domnul a folosit Cuvântul, fiecare persoană pe care am întâlnit-o şi împrejurările prin care am trecut dincolo de imaginaţia mea. Am învăţat de la oamenii de toate vârstele, din toate stările sociale, cu culori, educaţie, daruri şi nivel spiritual diferit. Am învăţat de la îngeri, de la demoni, de la animale şi de la orice creaţie divină întâlnită. Am învăţat multe, dar Domnul nu a sfârşit lucrarea Lui nici în mine şi nici cu mine.

Î. Care vă este viziunea pentru Uniunea Baptistă?

R. O Uniune formată din biserici creştine baptiste autentice, care colaborează biblic şi intens pentru împlinirea mandatului divin. O Uniune în care fiecare slujitor şi fiecare membru din bisericile baptiste să aibă inima dedicată în întregime Domnului Isus Cristos.

Î. Cum credeţi că se poate ajunge acolo?

R. Sfinţindu-ne, consultându-ne şi implicându-ne toţi în aşa fel ca să primim harul divin necesar! Ajutând păstorii şi lucrătorii să fie dedicaţi în întregime lui Cristos şi mandatului încredinţat în biserica locală.

Î. Care este nevoia cea mai mare a bisericilor baptiste din România?

R. Nu putem vorbi despre biserici în general, deoarece ele sunt diferite. Fiecare biserică locală, într-o relaţie strânsă cu Duhul Sfânt, analizându-şi viaţa prin „ochii lui Cristos”, trebuie să îşi descopere nevoile şi să le rezolve cu soluţia divină. Cred însă că fiecare credincios poate intensifica aprofundarea Cuvântului şi trăirea lui. În multe biserici, este nevoie de mai multă credinţă, viaţă duhovnicească, planuri concrete, implicare în misiune, colaborare cu alţii etc. Trebuie să redevenim dependenţi total de Domnul, dar şi plini de speranţă în puterea Domnului. Când vom avea privirea aţintită la El şi când ne vom implica cu tot ce putem în lucrările cerute de El, vom experimenta binecuvântări deosebite.

Î. Cum veţi ajuta bisericile româneşti din diaspora, mai ales din Europa?

R. Puţin mai mult şi mai bine de cât le-am ajutat până în prezent. Dacă vorbim principial, primul ajutor este să nu îi încurcăm pe cei de acolo cu sfaturi din „birou.” Fraţii din Europa cunosc mult mai bine realitatea de pe teren şi felul în care pot să Îl onoreze pe Cristos cu slujirea lor. Ei trebuie ajutaţi unde cer, cu foarte mult respect şi cu atenţie. Principiile biblice sunt aceleaşi, dar metodele de lucru pot fi diferite. Apoi, cred că ei pot fi ajutaţi, oferind un model de biserici vii şi sănătoase acasă la noi. Dacă vom reuşi să facem aceasta, ne vor căuta ei şi ne vor întreba care este secretul…

Î. În rapoartele Uniunii, se vorbea mereu de îmbunătăţirea situaţiei financiare. Chiar dacă preşedintele (la fel ca ceilalţi membrii ai Comitetului Executiv) nu este remunerat financiar, slujirea pretinde cheltuieli. Ce veţi face în acest domeniu?

R. Experienţa mea de peste 30 de ani în slujire este următoarea: „Când Dumnezeu iniţiază un proiect, are şi resursele necesare.” Dacă Domnul mă vrea în slujirea aceasta, îmi va da şi resursele necesare unei slujiri eficiente.

Î. Sunteţi un teolog conservator sau liberal?

R. Aici am curajul să spun ca Apostolul Pavel: „Fie curând, fie târziu” să ajute Domnul ca toţi creştinii liberali să fie ca mine… Sunt conservator, dar nu „conservat” în timp sau în tradiţii. Prin harul Domnului, sunt ancorat puternic în Cuvânt şi ascultător de Cuvânt. Înaintând în viaţă, m-am schimbat în anumite domenii (ce ţin de formă sau metode), dar îmi place să cred că am rămas fidel Evangheliei!

Î. Sunteţi dependent sau independent?

R. Sunt independent de lucrurile rele şi de oamenii care nu au teamă de Domnul, dar sunt dependent de Domnul, de rugăciunile fraţilor, de sfaturile colegilor…

Î. Sunteţi dator sau liber?

R. Nu am datorii financiare şi nu am obligaţii lumeşti, dar am multe datorii morale. Am datorii faţă de Domnul, faţă de familie, faţă de biserică, faţă de colegi, faţă de semeni, faţă de profesori, faţă de părinţi, faţă de cei care au investit în mine etc. Am datoria trăirii cu seriozitate, a iubirii, a împlinirii slujbei, a rămânerii fidel Cuvântului. Am datorie faţă de Bisericile baptiste care m-au crescut, ajutat, răbdat, iubit, sprijinit, educat, mustrat, corectat etc.

Î. Sunteţi strict sau permisiv?

R. Când este vorba de Cuvântul Domnului şi de cuvântul nostru, STRICT. Nu fac şi nu suport glumele pe seama Cuvântului sau a sfinţilor. Nu mă joc cu promisiunile. Promit gândit şi cât ţine de mine, îmi respect cuvântul dat. Aştept ca oamenii să fie serioşi şi să îşi împlinească promisiunile. Strict deci cu Cuvântul şi cu păcatul, dar am învăţat de la Domnul Isus să fiu mai îngăduitor cu cei sinceri, dar mai slabi. Încerc să înţeleg şi să ajut fraţii şi surorile mai slabi în credinţă. De fapt, încerc să îi ajut în a preveni lucrurile care îi pot duce într-o situaţie mai puţin confortabilă sau chiar jenantă.

Î. Sunteţi iertător sau pătimaş?

R. Spre bucuria mea, foarte devreme în viaţă am constatat că Domnul mă ajută să iert şi să uit repede. Sigur, nu iert ce nu trebuie iertat şi câtă vreme nu trebuie iertat. Iert însă, imediat şi total pe oricine îşi cere iertare. Mai mult, am învăţat că este datoria mea să îi ajut pe cei care mi-au greşit să îşi vadă greşeala şi să îşi ceară iertare. Mărturisesc că niciodată nu a trebuit să iert, cât a fost nevoie să îmi ierte mie Domnul. În consecinţă, am iertat şi cu ajutorul Domnului, voi ierta după modelul lui Cristos.

Î. Sunteţi singuratic sau vă place între oameni?

R. Ambele! Sunt situaţii în care dacă pot, îmi place să fiu singur. Îmi place să citesc, să meditez, să mă rog şi să studiez singur. În acelaşi timp, când trebuie, mă simt la fel de bine în mijlocul oamenilor. Îmi place să petrec timp cu tinerii, cu familiştii şi cu bătrânii. Mă bucur în compania colegilor şi mă descurc destul de bine în mijlocul criticilor. Socializez bine cu toţi, am părtăşie cu cine trebuie şi mă comport civilizat chiar şi cu duşmanii.

Î. Sunteţi optimist sau pesimist?

R. Când privesc înspre Domnul, sunt mereu optimist. Ştiu că El poate preveni orice necaz, poate ajuta în orice situaţie şi ne poate ridica din orice stare. Când privesc la oameni şi la situaţii, pot deveni pesimist. Lumea şi oamenii deşi promit, nu ne pot garanta un viitor frumos. Când privesc în Cuvânt, devin mai realist. Ştiu că Domnul poate să facă orice lucru bun doreşte, dar înţeleg că va face doar ceea ce decide, ceea ce Îl onorează şi ceea ce ne ajută.

Î. Cum îi vedeţi pe cei care candidează la aceeaşi slujire? Putem vorbi de o competiţie?

R. În lucrarea Domnului, nu este competiţie, ci colaborare. Fiecare are darul lui, chemarea şi slujba lui. Eu nu sunt în competiţie cu nimeni. Îmi respect colegii serioşi şi dedicaţi. Colaborez cu cei care doresc să colaboreze şi mă rog să se împlinească voia Domnului, atât în viaţa lor cât şi în a mea.

Î. Veţi ajuta Uniunea şi în cazul în care nu ajungeţi preşedinte?

R. Prin harul Domnului, în limitele harului primit, am ajutat şi până acum. Oficial sau nu, voi continua să ajut cu tot ce mă va ajuta Domnul pe mine.

Î. Ce altceva doriţi să le spuneţi cititorilor revistei „Farul creştin”?

R. Îmi cer iertare că în ultimii ani, am scris la revistă destul de puţin. Vă mulţumesc frumos pentru rugăciuni. Nu uitaţi: Cristos este viu! El ne-a adus iertarea şi dreptul la slujire în Împărăţia Domnului. Să trăim frumos, pentru ca în tot ce suntem şi facem, să Îl onorăm pe Salvatorul şi Stăpânul nostru. Vorbiţi altora despre toate binecuvântările pe care le avem în Domnul Isus Cristos! Oamenii au nevoie, şi El merită!

Interviul a fost publicat în revista Farul Creştin - Aprilie 2015