AM PARTICIPAT, IMPREUNA CU SOTIA MEA ELISABETA, CA INVITATI SPECIALI AI LUI JOYCE ROGERS, LA EVENIMENTUL ACESTA.
Adrian Rogers ( a trăit între 1931-2005) a fost un foarte bun prieten al meu. Printre altele, el m-a ajutat substanţial la începutul Institutului Emanuel (acum Universitatea Emanuel) din Oradea. Fiindcă nu aveam cămin pentru studenti, el mi-a dat cate 60 de mii de dolari pe an, timp de doi ani, de am închiriat un hotel întreg la Băile Felix pentru studenţii noştri.
Ca să înţelegem cine a fost Adrian Rogers, trebuie să vă spun câteva lucruri despre teologia liberală. Pentru aceasta, trebuie să mergem cu 250 de ani în urmă; la începuturile mişcării numite „iluminism”. În cadrul acesteia, filosoful scoţian David Hume a scris cartea „Miracole”, în care a argumentat că nu există şi nu au existat niciodată minuni, şi nici profeţii. Filosofia iluministă s-a extins cu putere întâi în Franţa şi apoi în Germania, unde a fost îmbrăţişată de câţiva teologi de seamă. Fiindcă aceştia nu mai credeau în minuni şi în profeţii, dar Biblia este plină de relatări despre minuni şi profeţii, şi-au pus în gând să explice cumva că aceste minuni şi profeţii nu au avut loc. Cum să facă lucrul acesta?
Mai întâi, ei au observat că cele mai multe minuni sunt relatate în cărţile lui Moise, iar cele mai multe profeţii sunt relatate în cartea lui Daniel. Ce-au decis ei? Au decis să schimbe data scrierii acestor cărţi. Astfel, au spus că cele cinci cărţi „atribuite” în Biblie lui Moise, n-au fost scrise de Moise, care a trăit pe la anul 1400 înainte de Cristos, ci au fost scrise mult, mult mai târziu, undeva după anul 1600 î.Cr., de cărturari evrei exilaţi în Babilon, care au cules legendele poporului evreu. Fiindcă poporul evreu şi-a transmis amintirile prin tradiţie orală atâtea secole, prin această tradiţie orală s-au creat minunile legendare atribuite lui Moise. Aşa au „explicat” ei formarea minunilor din cărţile lui Moise.
Cu privire la cartea lui Daniel, aceasta cuprinde înşiruirea de imperii de la cel persan, la cel al lui Alexandru Macedon şi apoi a celui roman. Dar cum să fi ştiut Daniel (care a trăit pe la anul 600-530 î.Cr.) despre imperii care aveau să vină? Teologii liberali germani au spus: Cartea n-a fost scrisă de Daniel, ci a fost scrisă de un anonim pe la anul 150 î.Cr., după ce au existat aceste imperii, şi doar a fost „atribuită” lui Daniel, ca să pară că evenimentele au fost spuse dinainte ca profeţii.
Tot astfel, când au venit la Noul Testament, teologii liberali germani au văzut că minunile lui Isus sunt scrise în cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca şi Ioan). Ce-au făcut ei? Au spus că aceste cărţi nu au fost scrise de cei al căror nume îl poartă, ci au fost scrise mult mai târziu, pe la anul 80-100 după Cristos, iar evenimentele au fost transmise până atunci prin tradiţie orală, tradiţie care tot timpul exagerează şi creează minuni. Apoi, ele au fost atribuite unor persoane care ar fi trăit pe vremea când au avut loc evenimentele.
Să facem o precizare de cea mai mare importanţă. Când şi-au lansat aceşti teologi liberali germani teoriile lor (cam pe la anul 1830 d.Cr.), ei nu au descoperit nimic care să le susţină teoriile, ei se foloseau de renumele lor ca mari savanţi şi au afirmat cu aroganţă că „ştiinţa a descoperit” şi „ştiinţa a dovedit” că aşa stau lucrurile. Elevii lor le-au luat drept afirmaţii „ştiinţifice” şi, pe baza aceasta au început să spună că minunile şi profeţiile scrise în Biblie nu au avut loc, deci Biblia nu este adevărată.
Subliniez că pe vremea aceea nimeni nu s-a trezit să verifice pe ce bază, adică pe ce descoperiri istorice îşi bazează aceşti teologi afirmaţiile lor. Ei au fost crezuţi pe baza renumelui lor de profesori universitari şi atâta tot! Rezultatul a fost că absolvenţii acestor seminarii teologice, a căror credinţă în Biblie a fost ruinată de profesorii lor, s-au dus pastori în diferite biserici şi acolo, de la amvoane, au început să spună că Biblia nu este adevărată. Şi băncile bisericilor au început atunci să se golească. Aşa a fost distrusă în mare parte credinţa creştină în Europa apuseană!
Teologia liberală a început să se răspândească, în prima jumătate a secolului al XX-lea, şi în America. Cel care a înţeles cel mai bine fenomenul a fost Billy Graham. El a spus că trebuie să ne formăm teologi de acelaşi nivel academic ca şi teologii liberali, care să fie în stare să arate unde stă minciuna liberalilor şi să dovedească, cu date istorice, că Biblia este scrisă de cei al căror nume îl poartă şi că este totuşi adevărată. Darorită lui, s-au deschis Seminarii ca Fuller Seminary (California), Trinity Seminary (lână Chicago, Illinois) şi Gordon Conwell Seminary (lângă Boston, Massachusetts).
Teologia Liberală a cuprins şi denominaţia Southern Baptist Convention, cel mai mare cult protestant din Statele Unite (cu cca 17 milioane de membri), toate cele şase mari Seminarii ale acestei denominaţii au ajuns să fie dominate de profesori liberali. În anul 1979, un grup mic de lideri baptişti, condus de Dr.Paige Patterson, Judecătorul Paul Pressler şi Dr.Adrian Rogers, au început lupta pentru întoarcerea denominaţiei de pe drumul liberalismului înapoi la credinţa în adevărul Sfintei Scripturi. Adrian Rogers a fost ales preşedinte la Southern Baptist Convention. Printr-un proces destul de complicat şi printr-o luptă îndârjită timp de peste zece ani, conservatorii (care cred în inspiraţia divină a Bibliai) au reuşit să instaleze la toate cele şase Seminarii preşedinţi conservatori, iar aceştia, la rândul lor au dat afară pe toţi profesorii liberali şi au angajat numai profesori care cred în inspiraţia plenară a Bibliei. Aşa a fost întoarsă această denominaţie de pe drumul liberalismului teologic înapoi la credinţa în inspiraţia plenară a Bibliei.
Dr. Adrian Rogers a fost pastor al bisericii Bellevue Baptist Church din Mamphis, Tennessee, care, sub păstorirea lui, a ajuns să numere 29 de mii de membri. El a trecut la Domnul în 2005, la vârsta de 73 de ani.
Văduva lui, Joyce, a vrut să doneze biblioteca lui unui Seminar mic din oraşul lor, Memphis. Eu i-am spus că Roger a fost un om prea mare pentru acest Seminar şi că biblioteca lui ar trebi donată celui mai mare Seminar, cel din Fort Worth,Texas. Ea mi-a urmat sfatul.
The Southern Baptist Theological Seminary in Fort Worth a aranjat o sală specială în care a instalat biroul de studiu şi biblioteca lui Adrian Rogers. Săptămâna aceasta, marţi 22 octombrie, a fost inaugurată această sală în cadrul bibliotecii Seminarului. Am participat, împreună cu soţia mea Elisabeta, ca invitaţi speciali ai lui Joyce Rogers, la evenimentul acesta. Dr.Paige Patterson, care acum este preşedintele acestui Seminar, şi care este de asemenea un prieten apropiat al nostru şi membru în bordul Universităţii Emanuel de la Oradea, împreună cu soţia lui, Dorothy, ne-au salutat cu o căldură deosebit de prietenească.
Participând la evenimentul acesta, am fost martorii modului în care este cinstită memoria unui om de seamă a lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.