† Mircea Lubanovici – Protest adresat tuturor organismelor internaţionale în materie de drepturile omului

       

În calitatea mea de parlamentar al României, reprezentant al românilor din Diaspora, de Preşedinte al Comisiei pentru românii din afara graniţelor ţării şi de Preşedinte al Subcomisiei  pentru Demnitate Umană din cadrul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale ale Camerei Deputaţilor şi nu în ultimul rând în calitate de creştin practicant, mă văd nevoit să mă adresez organismelor internaţionale pentru protecţia drepturilor omului pentru a semnala încălcările grave ale dreptului internaţional şi chiar a propriei Constituţii şi legislaţii naţionale de către autorităţile pentru protecţia copilului din Norvegia - Barnevernet  - în cazul familiilor de români separate abuziv de propriii copii, din care cel mai cunoscut şi recent caz este cel al familiei Bodnariu.

Abuzurile Barnevernet şi ale sistemului judiciar din Norvegia au reuşit să nemulţumească un mare număr de cetăţeni de diverse naţionalităţi, cărora le-au fost luaţi copiii în mod abuziv, sub pretextul respectării interesului superior al copilului, potrivit Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului (semnată de Norvegia la data 26 ianuarie 1990 şi ratificata la 8 ianuarie 1991). Acţiunile oficialităţilor norvegiene pentru protecţia copilului, ale poliţiei norvegiene, precum şi deciziile instanţelor norvegiene în astfel de cazuri au ajuns să încalce atât Constituţia Norvegiană, legile interne ale Norvegiei, dar - mai ales - obligaţiile Norvegiei din tratatele europene şi internaţionale la care această ţară este parte.

Aceste violări ale drepturilor omului - ridicate la rang de politică de stat, atât prin sentinţe nedrepte date de Curtea Supremă a Norvegiei, care încalcă art.8 dinConvenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului şi alte tratate internaţionale, precum şi promovarea de către Ministerul Familiei, Copiilor si Afacerilor Sociale a unei legi care - sub masca propunerii unui standard nou de evaluare a grijii faţă de copii - restrânge de facto şi de jure dreptul părinţilor naturali asupra educaţiei propriilor copii,  au condus, după cum arată chiar statistici din Norvegia (publicate pe site-ul utrop.no) la separarea şi darea spre adopţie sau internarea în centrele de plasament a peste 200.000 de copii, în ultimii ani. Conform raportului oficial publicat pe site-ul amintit, numai în 2010, peste 11300 de copii au fost luaţi de la părinţii lor biologici. Conform Biroului de Statistică al Norvegiei, numai în 2011, un număr de 12492 de copii au fost separaţi de familiile lor, fiind internaţi în “instituţii“ specializate sau daţi spre adopţie altor familii norvegiene, fără posibilitatea de a mai comunica vreodată cu părinţii lor biologici.

Ca urmare a abuzurilor comise de statul norvegian, s-au declanşat numeroase incidente diplomatice cu ţări precum Cehia, India, s-au înregistrat demonstraţii de protest, în luna mai a acestui an, precum şi numeroase luări de poziţie critice ale parlamentarilor europeni, dintre care amintim doar Declaraţia de protest a Parlamentului ceh, Declaraţia pentru salvarea copiilor cehi reţinuţi în Norvegia (Declaration for Saving the Czech Children Held in Norway) adresată - în 9 decembrie 2014  -  Premierului Norvegiei de către numeroşi membri ai Parlamentului European, Declaraţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.589 (documentul nr.13759)  intitulat “Removal of children from immigrant families in Norway”. Mai mult chiar, preşedintele ceh Miloş Zeman a adresat o scrisoare şefului statului norvegian, regele Harald al V-lea, pentru rezolvarea cazului copiilor cehi îndepărtaţi abuziv de mama lor în 2011.

Abuzurile de putere şi de drept săvârşite de autorităţile pentru protecţia copilului şi de poliţie din subordinea Guvernului Norvegiei violează - prin modul lor discreţionar de a acţiona - mai multe norme din legislaţia naţională a Norvegiei şi din legislaţia internaţională în domeniul drepturilor omului, după cum vom detalia în cele ce urmează.

Prin modul său de operare, în cazurile când însoţeşte oficialii Barnevernet pentru a interveni în separarea copiilor de părinţi, Poliţia norvegiană încalcă art.99 din Constituţia Norvegiei, ducându-i la secţia de poliţie pe părinţi, pentru cercetări, fără a prezenta vreun mandat sau vreun alt document legal justificativ. Articolul citat prevede că : “ Nici o persoană nu poate fi reţinută, cu excepţia cazurilor determinate de lege şi în modul prevăzut de lege. Pentru arestarea fără mandat ori detenţia ilegală ofiţerul implicat răspunde în justiţie faţă de persoana reţinută. (No one may be taken into custody except in the cases determined by law and in the manner prescribed by law. For unwarranted arrest, or illegal detention, the officer concerned is accountable to the person imprisoned.)

Totodată - în cazul copiilor separaţi abuziv de părinţii care sunt imigranţi - se încalcă Immigration Act din 15 Mai 2008, care la art.43, prevede, între altele că : Este o condiţie a obţinerii permisului de reşedinţă în Norvegia ca minorul să locuiască împreună cu părinţii săi. (a se vedea textul în limba engleză alăturat):

˝Section 43 Family reunification between a child with a residence permit under sections 28 or 34 and the child’s parents and siblings

 Applicants who are parents of a child under the age of 18 who is resident in the realm under sections 28 or 34 shall be entitled to a residence permit. It is a condition that the applicants shall live with the child. If the applicant is a single mother or father, the parent who had parental responsibility and with whom the child lived permanently in the country of origin shall have priority to reside in Norway. The same applies to siblings under the age of 18 who have no spouse or cohabitant and who live with their parents or with the parent who is granted a residence permit. ˝

În plus, în conformitate cu legislaţia locală din Norvegia, copiii sunt luaţi de autorităţi de la părinţii lor fără nici un fel de documente legale ale vreunei instanţe judecătoreşti, aşa cum se întâmplă în toate ţările democratice, ci doar în baza hotărârii unei aşa-numite “fylkesnemnda” (County Committee for Social Affairs ), o comisie administrativă pentru chestiuni familiale, asimilată în Norvegia instanţelor, care dispune dacă copiii luaţi vor fi daţi forţat spre adopţie, dacă părinţii biologici îi vor mai vedea vreodată şi cât de des au aceştia dreptul să-i viziteze!

De asemenea, atât Poliţia, cât şi reprezentanţii Barnevernet încalcă sistematic - prin abuzurile împotriva familiilor emigranţilor, ori rezidenţilor cu permis de şedere în Norvegia - Convenţia Europeană pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (din 04/11/1950), articolele 6 (alin.2), art. 8 şi art.9 coroborat cu art.13 şi art.14, după cum urmează:

  “Art.6,  alin.( 2). - Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

   ARTICOLUL 8
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsura care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţă publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

ARTICOLUL 9
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

  ARTICOLUL 13
Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

    ARTICOLUL 14
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. “

            Acţiunile serviciilor sociale pentru protecţia copilului – Barnevernet – din cazul Bodnariu violează drepturile copilului de a-şi prezerva identitatea etnică, inclusiv naţionalitatea, numele şi relaţiile de familie, precum şi, implicit, apartenenţa sa religioasă, culturală şi lingvistică, încălcând următoarele tratate europene şi internaţionale la care Norvegia este parte:

·articolele 18, 23 şi 24 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (din 16.12.1966 intrat în vigoare la 20.11.1974) - semnat cu rezerve la 20.03.1968 si ratificat la 13.09.1972:

 “PREAMBUL

Statele parti la prezentul Pact,

considerind ca, in conformitate cu principiile enuntate in Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume.

recunoscind ca aceste drepturi decurg din demnitatea inerenta persoanei umane, recunoscind ca, in conformitate cu Declaratia universala a drepturilor omului, idealul fiintei umane libere, bucurindu-se de libertatile civile si politice si eliberata de teama si de mizerie, nu poate fi realizat decit daca se creeaza conditii care permit fiecaruia sa se bucure de drepturile sale civile si politice, ca si de drepturile sale economice, sociale si culturale,

considerind ca, potrivit Cartei Natiunilor Unite, statele au obligatia de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului, luind in considerare faptul ca individul are indatoriri fata de semenii sai si fata de colectivitatea careia ii apartine si este dator a se stradui sa promoveze si sa respecte drepturile recunoscute in prezentul pact, au convenit asupra urmatoarelor articole:

Art. 18.

1. Orice persoana are drept la libertatea gindirii, constiintei si religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau in comun, atit in public cit si in particular, prin cult si indeplinirea riturilor, prin practici si prin invatamint.

2. Nimeni nu va fi supus vreunei constringeri putind aduce atingere libertatii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.

3. Libertatea manifestarii religiei sau convingerilor nu poate fi supusa decit restrictiilor prevazute de lege si necesare pentru ocrotirea securitatii, ordinii si sanatatii publice ori a moralei sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora.

4. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa respecte libertatea parintilor si, atunci cind este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor lor in conformitate cu propriile convingeri.

Art. 23.

1. Familia este elementul natural si fundamental al societatii si are drept la ocrotire din partea societatii si a statului.

Art. 24.

2.     Orice copil, fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine nationala sau sociala, avere sau nastere, are dreptul din partea familiei sale, a societatii si a statului la masurile de ocrotire pe care le cere conditia de minor.

Articolul 10 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (din 16.12.1966, intrat în vigoare de la 20.11.1974) – semnat cu rezerve la 20.03.1968 si ratificat la 13.09.1972:

“Art. 10. Statele parti la prezentul pact recunosc ca:

1. O ocrotire si o asistenta cit mai larga cu putinta trebuie acordate familiei, elementul natural si fundamental al societatii, in special pentru intemeierea sa si in rastimpul cit are responsabilitatea intretinerii si educarii copiilor care sunt in sarcina sa. (…)

2. O ocrotire speciala trebuie acordata mamelor intr-o perioada de timp rezonabila, inainte si dupa nasterea copiilor. Mamele salariate trebuie sa beneficieze, in decursul acestei perioade, de un concediu platit sau de un concediu beneficiind de alocatii de securitate sociala adecvate.

3. Masuri speciale de ocrotire si de asistenta trebuie luate in favoarea tuturor copiilor si adolescentilor, fara nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. (…).“

·  Art.8 alin. 1 si 2  coroborat cu art. 14 din Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului

“ARTICOLUL  8
1. Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala. 

3.In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil.

ARTICOLUL 14 
1. Statele parti vor respecta dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie.
2. Statele parti vor respecta drepturile si obligatiile parintilor sau, dupa caz, ale reprezentantilor legali ai copilului de a-l indruma in exercitarea dreptului sus-mentionat, de o maniera care sa corespunda capacitatilor in formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-si manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare pentru protectia securitatii publice, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora. “

     În afară de calităţile de parlamentar român şi de cetăţean român, mai am şi calitatea de cetăţean al Statelor Unite ale Americii - care constituie încă de la înfiinţarea sa un model de toleranţă şi de respectare a libertăţilor religioase a cetăţenilor săi. Şi în această calitate trebuie să constat că abuzul comis de autorităţile norvegiene la adresa minorei din familia Bodnariu, care intona un cântec religios în pauza cursurilor de la şcoală, constituie o încălcare a exerciţiului dreptului la libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă - drepturi fundamentale stipulate de art.18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la art… şi de art 5, pct.7 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (din 21.12.1965, în vigoare de la 28.07.1970), precum şi de art.14 din Convenţia ONU privitoare la drepturile copilului, amintită mai sus.

Art 5, pct.7 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială stipluează că:

“ARTICOLUL 5 - În conformitate cu obligaţiile fundamentale enunţate în articolul 2 al prezentei convenţii, statele părţi se angajează să interzică şi să elimine discriminarea rasială sub toate formele şi să garanteze dreptul fiecăruia la egalitate în faţa legii fără deosebire de rasă, culoare, origine naţională sau etnică, în folosinţa drepturilor următoare: (…) vii. dreptul la libertate de gîndire, conştiinţă şi religie; (…).”

În încheiere, doresc să îmi exprim şi pe această cale compasiunea pentru suferinţele îndurate de familia Bodnariu, precum şi pentru toţi părinţii, indiferent de naţionalitate, care au fost supuşi abuzurilor din partea autorităţilor pentru protecţia copilului din subordinea Guvernului norvegian.

Totodată adresez acest protest viguros tuturor organismelor pentru apărarea drepturilor omului de la nivel mondial pentru a lua măsurile cuvenite împotriva Norvegiei, pentru încălcarea tratatelor pe care le-a semnat, dar pe care nu le respectă! Românii de pretutindeni condamnă orice demers îndreptat împotriva familiei care este celula de bază în dezvoltatrea  societății omenești și prima instituție constituită de Dumnezeu pe pământ. Cerem în mod ferm ca această instituție (Barnevernet) așa zisă de protecție a copilului, să returneze copiii preluați fără drept familiei Bodnariu.

Deputat Mircea Lubanovici

Preşedintele Comisiei pentru românii din afara graniţelor ţării

Preşedinte al Subcomisiei  pentru Demnitate Umană din cadrul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale