1 iunie e Ziua Internationala a Copilului. Prilej cu care ne
gandim la copiii familiei Bodnariu tinuti in captivitate de Barnevernetul
Norvegiei, si la alti copii romani care sunt si ei victime ale acestui monstru
care nu isi are loc in nicio societate cit de cit civilizata. Asa s-a potrivit
ca saptamina aceasta are loc si procesul parintilor lor in Norvegia. Nadajduim
intr-un rezultat pozitiv in viitorul apropiat. Norvegia insa continua sa fie
varful de lance in redefinirea notiunilor fundamentale si esentiale privind
familia, casatoria, prioritatea familiilor sociale in raport cu familiile
biologice, modurile potrivite de crestere a copiilor, si incriminalizarea
metodelor traditionale de crestere a copiilor, adica transformarea in criminali
a parintilor responsabili care aleg sa-si creasca copiii in mod traditional si
nu dupa dictatul ideologiei parentale seculare. Traiectoriile care au dus
Norvegia la stadiul in care se afla astazi au fost trasate devreme. Mai precis,
in 1992 cind a adoptat legea bunastarii copilului, cunoscuta in traducerea
engleza ca Child Welfare Act. Ea legifereaza idei radicale si ciudate privind
metodele pe care le propune pentru asigurarea bunastarii copiilor. Ideile si
metodele au fost radicale in 1992 si continua sa fie radicale si controversate
azi. Astazi discutam inca citeva aspecte ale sistemului cu totul bizar de
protejare a copiilor schitat in legea din 1992. Ne concentram in special pe
datele statistice pe anul 2014 privind dimensiunile ingrozitoare ale politicii
de confiscare a copiilor de catre Barnevernet, agentia de protectie a copiilor
din Norvegia. Adaugam ca auzim voci pe culoarele Parlamentului Romaniei care,
avansind notiunea de Avocat al Copilului in Romania, se inspira din legile
inumane si antifamilie ale Norvegiei. Nadajduim ca materialul nostru de astazi
sa fie citit si de ei si sa isi schimbe pararea. La vremea potivita vom publica
lista parlamentarilor care au semnat initiativa acesata legislativa. Printre
initiatori se afla si dl Remus Cernea.
Date statistice infioratoare
Anual, in Norvegia, aproape 10.000 de copii sunt luati de la
parintii lor in mod frivol si capricios de catre Barnevernet. Asa au fost
luati si cei cinci copii minori ai familiei Bodnariu. Documente scapate din
arhivele Barnevernetului indica ca motivatia principala pentru confiscarea lor
a fost religia parintilor. Scandalos. Din fericire, insa, familia Bodnariu si
zeci de mii de suporteri entuziasti ai lor din toata lumea le-au venit in
ajutor si fac opozitie. Pe de alta parte, Barnevernetul are un istoric de loc
onorabil privind confiscarea copiilor. O face sub pretentii legale, in timp ce
sistemul juridic norvegian, politicienii si media norvegiana privesc in alta
parte. Datele statistice pe anul 2014 reflecta magnitudinea crizei pe care
norvegienii o ignora si insista agresiv ca tara lor e perfecta, nu are nevoie
sa i se dea lectii, si ca victimile, familiilor lor si suporterii lor nu stiu
ce vorbesc. Dar datele statistice iti dau fiori. E imposibil sa argumentezi
impotriva lor.
In 2014, anul cel mai recent pentru care exista data statistice,
Barnevernetul a luat de la parinti 9.611 de copii. In 2013 a luat 9.078 si in
2012 8.995. Numarul total pe cei trei ani este de 27.684 de copii. Virstele
copiilor confiscati oscileaza intre ziua nasterii si 22 de ani. Ati citit
corect, incepind cu ziua nasterii pentru ca asa cum veti putea citi mai jos,
unii copii sunt luati de la parinti la nastere fara a fi dati parintilor lor.
Cel putin asa prevede legea. Datele acestea statistice sunt, fara indoiala,
uluitoare si ingrozitoare. Te lasa fara rasuflare. Raportul il puteti citi
aici: www.ssb.no.
Acelasi raport ne spune ca in 2014 Barnevernetul a lansat 41.922 de
"investigatii", si a completat 41.016. A "investigat", nu
doar a contactat ori vizitat aproape 42.000 de familii intr-un singur an. Si
tot conform aceluiasi raport, in 2014 Barnevernetul a primit 59.996 de plingeri
privind situatii diverse care afectau copiii ori tinerii. Aceste date
statistice sunt extreme considerind ca Norvegia e o tara mica de doar 5,2
milioane de locuitori. Raportat la populatia Romaniei, ar insemna
confiscarea a nu mai putin de 40.000 de copii anual in Romania!
Datele acestea statistice sunt neobisnuite si in comparatie cu
date statistice similare care provin din alte tari civilizate ori provincii de
state. De exemplu, in Texas, 17.378 de copii au fost luati de la parintii lor
in 2014, insa cu ordin judecatoresc, de catre agentia texana
de protectie a copiilor. Dar, in 2014 populatia Texasului era de peste 27 de
milioane de persoane, adica de cinci ori mai mare ca a Norvegiei. [Detalii: www.dfps.state.tx.us]
Intreaga populatie de minori din Texas in 2014 a fost de peste 7 milioane. Asta
inseamna ca daca agentiei texane de protectie a copiilor i s-ar permite sa
actioneze in afara legii, asa cum Barnevernetul functioneaza in Norvegia, si la
fel de agresiv, mai mult de 50.000 de copii pina la varsta de 17 ani ar fi
luati de la parinti anual in Texas.
Legile Norvegiei
In datele statistice publicate de Norvegia, copiii confiscati de
Barnevernet sunt listati in coloana "care measures," adica
"masuri de ingrijire". Ce sunt "masurile de ingrijire"? Numele
este deceptiv si nu e ceea ce sugereaza. Pentru a intelege ce inseamna trebuie
sa privim putin la Child Welfare Act ("Legea"), nepotivit numita asa,
pentru ca, printre altele, ea institutionalizeaza monstrul cunoscut in toata
lumea sub numele de Barnevernet, o institutie in afara legii care actioneaza
impotriva intereselor supreme ale copiilor si incriminalizeaza parintii care
practica stiluri parentale responsabile traditionale.
Adoptata in 1992, Legea pretinde ca scopul ei principal este sa
asigure ca tinerii si copiii "care traiesc in conditii care ar
putea fi detrimentale sanatatii si dezvoltarii lor primesc
asistenta necesara si ingrijire la momentul potrivit". (Sectiunea 1-1 a
Legii) Daca acest obiectiv e fara indoiala laudabil, termenii si structurile
legale desemnate pentru atingerea acestui deziderat sunt ele problema
principala si cauza durerii pe care Barnevernetul o impune familiilor si
copiilor. Legea nu ataca probleme reale ci probleme care s-ar putea sa existe,
chiar daca in realitate ele nu exista. Acest aspect subiectiv al Legii
inevitabil deschide oportunitati spre abuz si actiuni ilegale din partea
autoritatilor. In Norvegia, fiecare municipalitate are obligatia sa
"monitorizeze conditiile in care copiii traiesc". (Articolul 3-1) Acolo
incepe procesul de confiscare a copiilor, pe baza unei analize vagi si extrem
de subiective privind situatia lor. Si, pina cind acest proiect se incheie in
Oslo, Tribunalul Suprem al Norvegiei ori Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
drumul e atit de lung, obositor, costisitor, si tracasant incit nu putini
parinti se lasa.
Nomenclatura "masuri de ingrijire" apare in Articolul
4-12 al Legii sub numele de "mandat de ingrijire" ("care
orders"). Acestea sunt mandatele prin care cei 9.611 de copii identificati
in raportul statistic al Barnevernetului din 2014 au fost luati de la parinti.
Cu toate ca sunt numite "mandate de ingrijire", in realitate nu sunt
emise mandate. Nimeni in Norvegia nu semneaza mandate de ingrijire. Nici
un judecator ori tribunal nu emit astfel de mandate, si nici un document
oficial ori citatie nu este prezentat parintilor de catre Barnevernet cind le
bat la use si le cer copiii.
Ce se intimpla cu copiii confiscati? Majoritatea ramin in
familii sociale (foster homes) pina la majorat, altii sunt adoptati, si altii
sunt redati familiilor lor dupa multi ani de batalii tracasante prin tribunale.
In centrele de plasament copiii traiesc cu alti copii de varste diferite, asa
incit parintele social, de obicei o femeie, are in grija ei mai multi copii,
poate chiar cinci. Asa incit aceste familii sociale nu consista din parinti si
copii, ori din parinti sociali casatoriti. Copiii nu sunt rezultatul biologic
al unei casatorii. Copiii sunt pur si simplu dati in grija unui parinte social
impreuna cu alti copii. In final, se poate spune ca acesti copii traiesc in
"mini gradinite" unde parintele social e ingrijitorul copiilor pe
socoteala statului. Asta e si situatia copiilor Bodnariu, initial
impartiti in trei, plasati cu trei familii sociale diferite, in trei orase
diferite din Norvegia, si la sute de kilometri departare de parintii lor si
unii de altii. Dar mai e o problema. Parintii sociali, adica femeile
care ii ingrijesc, nu sunt casatorite ci traiesc cu prietenii lor. Adica copiii
sunt expusi concubinajului de la o varsta mult prea mica sa intelegea ca asta
nu este norma ori in firea lucrurilor. Dar asa e in Norvegia unde familia
naturala bazata pe relatii biologice e pe cale de disparitie.
Mai e o problema. Un numar tot mai mare de copii sunt plasati cu
cupluri homosexuale. Recent media norvegiana a publicat un articol privind
planurile Barnevernetului de a plasa copiii luati de la parinti, fara mandat de
tribunal, cu cupluri homosexuale [Detalii: www.nrk.no]
Numarul acestor copiii in Norvegia nu este cunoscut. Dar e cunoscut in Marea
Britanie unde au fost publicate date statistice pentru anul 2015. Conform
dateler oficiale publicate de Guvernul britanic, in 2015 8% dintre toti copiii
adoptati, sau 450 din numarul total, au fost adoptati de homosexuali. [Detalii:www.gov.uk]
Acest procent e extrem de mare considerind ca, dupa un articol publicat in The Spectator pe
15 mai, homosexualii britanici constituie doar 1,5% din populatia Marii
Britanii. [Detalii: www.blogs.spectator.co.uk]
Copii transformati in criminali
Viata copiilor in familiile sociale nu e de invidiat. Acolo ei
continua sa fie neascultatori si sa faca gafe, nemaifiind sub autoritatea
parintilor. De fapt, comportamentul lor se inrautateste. Parintii sociali nu au
voie sa exercite autoritate parentala asupra copiilor nici sa-i disciplineze.
Ce se intimpla cind copiii se incaiera, sparg farfurii, isi distrug camerele,
sa bat, sparg fereste, folosesc droguri? Parintii sociali apeleaza la politie.
Politia intervine si ii trateaza pe copii ca si pe niste criminali suspecti.
Pina ajung la 18 ani acesti copiii devin criminali. Arestati, ei sunt dusi in
fata judecatorilor si nu de putine ori sunt aflati vinovati. Cind intra in
societate la 18 ani au deja cazier. Sistemul ii victimizeaza. Date statistice
privind criminalitatea copiilor in plasament in Norvegia nu sunt disponibile,
dar sunt disponibile in Marea Britanie. Conform unui articol publicat deGuardian pe
29 martie, in timp ce doar 1% dintre copiii care traiesc cu parintii lor
biologici devin recidivisti pina la varsta de 18 ani, 6% dintre copiii crescuti
in familii sociale devin criminali pina la 18 ani. [Detalii: www.theguardian.com]
Dumnezeu da copii dar Barnevernetul ii confisca
In Norvegia, ca in restul lumii, Dumnezeu da copii. Dar numai in
Norvegia sunt ei luati de la parintii lor fara motive bine intemeiate, fara
mandat judecatoresc, si cu un exces de zel si ferocitate nemaintilnite in
restul lumii. Ne intrebam de ce? Ce se intimpla acolo? Exista ceva specific
Norvegiei care o face sa se comporte in maniera asta? Am mai spus-o inainte si
repetam inca odata. Cind comparam Norvegia cu alte tari ajungem la concluzia ca Norvegia
aplica o politica rusinoasa de redistributie demografica. Norvegia
imbatrineste. Norvegia nu aduce copii pe lume. Ii importa. Copiii imigratilor
constituie un procent exagerat de mare al populatiei tinere a Norvegiei.
Populatia Norvegiei pina la varsta de 22 de ani este de aproximativ un milion
si jumatate. Cam 200.000 dintre ei, sau cam in jur de 13%, sunt copiii
imigrantilor. Majoritatea covarsitoare a imigrantilor din Norvegia sunt
ne-europeni atasati unor religii si valori traditionale straine societatii
norvegiene in continua secularizare. In citeva generatii, daca tendintele
demografice curente ramin stabile, Norvegia va fi schimbata radical, atit de
fundamental, de fapt, incit va inceta sa mai fie Norvegia ori europeana. Treaba
Barnevernetului este, deci, de a confisca copiii si de a-i plasa in familii
sociale norvegiene unde ei isi pierd identitatea lingvistica si religioasa si
devin norvegieni secularizati.
Si mai este inca un indiciu ingrijorator. Cu toate ca Norvegia a
ratificat Conventia Drepturilor Copilului (1989), spre deosebire de Romania, nu
a semnat Protocoalele Conventiei. Motivul il suspectam. Protocoalele dau
parintilor si copiilor din Norvegia optiunea sa inregistreze plingeri pe linga
Natiunile Unite privind abuzurile atroce ale Barnevernetului. Dar nu exista
nici un semn ca Norvegia le va semna. Pentru ca atita timp cit Protocoalele nu
sunt semnate, confidentialitatea practicilor Barnevernetului e protejata si
societatea globala nu poate afla nimic despre abuzurile calculate ale
Barnevernetului. Si pina cind Norvegia semneaza Protocoalele ori isi schimba
legislatia interna, victimele Barnevernetului vor ramine fara oportunitati
reale de rectificare a situatiilor lor, la mila Barnevernetului, si copiii
imigrantilor vor continua sa fie constransi sa se converteasca si sa devina
norvegieni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.