După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 21 octombrie 2016

AFR: Procreare - Ideile periculoase ale lui Rivka Weinberg

Secularismul se substituie rigorilor traditionale, religioase si, in special, crestine, de organizare si directionare a societatii civile. La inceputul Mileniului III, fiecarei dogme crestine privind oricare aspect al vietii sociale ii corespunde o dogma seculara. Ele nu merg in paralel, nu se intersecteaza si nici nu sunt compatibile. Primele, date crestinilor prin relevatie, au existat si functionat bine de la zidirea lumii, pe cind cele din urma sunt produse relativ recente ale mintii create. Dogmele seculare cauta sa dea la o parte dogmele crestine pe baza carora societatea civila a functionat de mii de ani. Fara probleme. Secularismul nu doreste coexistenta cu crestinismul si o coexistenta pasnica nu este posibila. Secularismul vrea sa-si impuna dogmele si amprenta asupra fiecarui aspect al existentei fiintei umane, incepind inca inainte de nasterea ei si pina la moarte. Insista sa rastoarne convingerile crestine ale omului de rind, sa le excluda din spatiul public, iar apoi din gandirea lui.

Secularismul beneficiaza de parghii puternice pentru realizarea acestui obiectiv. In primul rind e vorba de autoritatea politica a statului secular. Puterea politica e folosita sa constranga crestinii sa actioneze contrar convingerilor lor religioase in spatiul public, iar, treptat, chiar si in spatiul privat, al familiei ori al vietii personale. La asta se adauga actiunile judecatoresti si puterea instantei si a legii. In ultimii ani autoritatile judecatoresti s-au dovedit a fi fideli agenti ai secularismului in constrangerea crestinilor sa actioneze impotriva convingerilor lor religioase, libertatea lor de contiinta fiindu-le suprimata in multe tari occidentale. Si tot in slujba secularismului pentru marginalizarea si eliminarea convingerilor si practicilor religioase sunt puse scolile si institiile educationale, de la gradinita pina la universitate. Aceste institutii promoveaza doctrinele secularismului in detrimentul religiei ori crestinismului.

Daca, de exemplu, doctrina crestina sustine sanctitatea vietii umane, de la conceptie pina la moartea naturala, secularismul propune o contra-doctrina, aceea a deptului celor nascuti de a decide daca celor nenascuti li se va ingadui sa vada lumina lumii, si daca oamenilor li se va permite sa moara cind li se implineste numarul zilelor ori vor fi eutanasiati. La fel, daca doctrina crestina a casatoriei sustine sanctitatea relatiei intime intre un barbat si o femeie cu scop procreativ si de crestere a copiilor, secularismul propune o doctrina alternativa, aceea a relatiilor dintre fiinte umane care nu au in vedere procrearea ori succesiunea ordonata a generatiilor. Aceste doua exemple sunt suficiente pentru a intelege idea - doctrinele crestine de organizare si functionare a societatii civile sunt marginalizate, interzise si substituite cu doctrine seculare impuse prin constrangere de puterea autoritatii politice seculare.

Secularismul si procrearea umana

Discutam astazi un al treilea exemplu - acela al procrearii umane. Daca doctrina crestina a procrearii e simpla, inspirata din Sfanta Scriptura, si anume "cresteti si inmultiti-va", doctrina seculara a procrearii este radical diferita si opusa: nu exista un drept la procreare. Procrearea nu este un drept al omului, ci un privilegiu acordat de stat si societate fiintelor care implinesc anumite conditii. Acesta e argumentul central al cartii, publicate anul acesta, de Rivka Weinberg, cu titlul The Risk of a Lifetime - How, When, and Why Procreation May Be Permissible ("Riscul unei vieti de om - cum, cind, si de ce sa fie permisa procrearea"). Cele 250 de pagini ale cartii, publicate de Oxford University Press, condenseaza argumente nu doar bizare ci si inspaimintatoare. New-yorkeza Weinberg, actualmente profesoara de filosofie la Scripps College (California), se pretinde a fi un expert in domeniu, anti-procrearea fiind traditia ei intelectuala, nisa academica care i-a dat o reputatie aparte in lumea academica. Ea apartine unui grup bizar de intelectuali care, incepind cu citeva decenii in urma, au transformat procrearea din drept al omului intr-un privilegiu pe care adultii si-l pot castiga doar daca implinesc anumite conditii prealabile.

Pina in prezent nici un tribunal nu a adoptat aceasta perspectiva sumbra a procrearii, de aproape 100 de ani Tribunalul Suprem al SUA afirmind, periodic, dreptul fundamenal al omului la procreare. Ideile lui Weinberg si ale intelectualilor care gandesc ca ea, sunt difuzate in universitati si scolile de drept occidentale, ceea ce inseamna ca in viitorul nu prea indepartat nu ar fi exclus ca undeva in lume un tribunal sa sparga ghiata si sa decreteze ca nu exista un drept la procreare, si ca procrearea e doar permisa in anumite contexte. Asa a fost si cu casatoriile intre persoane de acelasi sex, eutanasia (acum decretat un drept al omului in Canada), ori prostitutia (decretata ca drept al omului tot de tribunalele canadiene). Pronosticam ca in masura in care avortul va deveni o practica tot mai raspindita si eutanasia va fi transformata in drept al omului, procrearea ca drept fundamental al omului va fi subminat.


 O femeie revoltata
Weinberg e o femeie manioasa. Pare sa aibe capsa pusa. E un inamic declarat al procrearii si chiar regreta ca a adus pe lume doi copii. Asta reiese clar din dedicatia cartii unde nici mai mult nici mai putin, isi cere iertare de la copiii ei pentru ca i-a adus pe lume. Cartea o dedica "To those I forced into existence: My children, Rami and Joey. Forgive me. I hope it treats you well." ("Celor pe care i-am constrans in existenta: copiilor mei, Rami si Joey. Iertati-ma. Sper ca existenta sa va trateze bine")

E dificil sa faci un sumar al cartii lui Weinberg in doar citeva pagini, dar notam punctele ei principale. In primul rind, cartea dovedeste ca Weinberg e anticrestina. Vorbeste cu dispret la adresa crestinilor. Asemenea unei slugi natangi a secularismului. Daca un crestin ar rosti unele din cuvintele rostite de ea la adresa unui alt grup religios ori rasial ar fi o problema. Pe buna dreptate. De pe primele pagini Weinberg spune ca nu poate sa multumeasca parintilor ei ca au adus-o pe lume. Ii acuza pe Catolici si Protestanti, in special pe cei din Germania si Polonia, de anti-semintismul care l-a adus la putere pe Hitler, ceea ce i-a facut pe bunicii ei sa fuga din Europa si sa emigreze in America unde i-au dat viata. Nu e fericita sa fie in viata, scrie ea, dar nici nefericita. Pentru ea existenta umana e irelevanta.

In introducerea cartii, Weinbeg incearca sa-si convinga cititorii ca daca existam, asta e vina parintilor nostri. Ei ne-au adus pe lume fara sa gandeasca daca noi, copiii lor, am vrea sa ne nastem ori nu, si mai ales sa ia in considerare ca viata presupune un numar imens de riscuri. E inuman sa aduci pe lume copii si sa-i expui unui numar imens de riscuri pe parcursul vietii. Din acest punct de vedere, pentru ea procrearea impune o discutie morala de proportii. Procrearea, scrie ea, nu este un "dar" dat copiilor ci "impunerea unui risc" pe umerii copiilor care se vor naste impotriva vointei lor. (Pagina 1) Parintii privesc procrearea ca pe un fapt firesc desemnat, zice ea, sa confere satisfactie si bucurie parintilor. Perspectiva aceasta a procrearii e gresita pentru ca, dimpotriva, intrebarea centrala trebuie sa fie bunastarea si interesele superioare ale copilului, nu ale parintilor. Viata e riscanta. Procrearea a acceptabila daca viitorul copil nu va fi supus unui risc ridicat de a duce o viata dificila ori nefericita. Motivatia procrearii, deci, e radacina intregii practici procreative a zilelor noastre si a fost din totdeauna, zice ea. Parintii sunt criticati si pentru ca relatia parinti-viitori copii este inegala si lipsita de consimtamintul copiilor de a fi adusi pe lume.

Ideile bizare ale lui Weinberg

Weinberg propune tot felul de teorii privind permisibilitatea procrearii. Le aplica etichete bizare si intortocheate si ia multa rabdare pentru cititor sa-i urmareasca, dar mai ales, sa-i inteleaga argumentele. Dar, ca oricare intelectual secularist arogant, Weinberg crede ca a formulat cea mai potrivita teorie a procrearii umane cunoscuta filosofiei ori eticii. Impleteste teorii, doctrine, si teze din Kant si John Rawls, ultimul fiind filosoful si juristul american care in anii 70 si 80 a publicat unele din cele mai influente cartii privind jurisprudenta. Ideile lui, care accentueaza autonomia personala, sunt acceptate fara multa critica si domina gandirea jurisprudentiala occidentala contemporana. Asta a dus, printre altele, la inflatia de drepturi cu care ne confruntam in zilele noastre, decretate de inaltele tribunale occidentale si Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). De la Kant, Weinberg preia teoria demnitatii umane. Produce un sincrestism ale acestor doua influente fundamentale si isi construieste propria teorie a permisibilitatii procrearii.Dupa ea, procrearea e aproape totdeauna permisa dar mai niciodata permisa. Daca nu intelegem inca aceasta logica turtita, Weinberg ne spune sa avem inca nitica rabdare si vom pricepe. Procrearea facuta fara bagare de seama, adica negligenta in procreare, vatama pe cei adusi pe lume. Existenta ca fiinta umana in ea insasi nu este un beneficiu. Adica nu beneficiem nimic doar din faptul ca suntem in viata. Ca posedam existenta. Parintii trebuie sa-si asume totala responsabilitate pentru riscul care-l impun copiilor lor aducindu-i pe lume. Riscul de a aduce copii pe lume e acceptabil daca e rational si poate fi contracarat. Daca copiilor li se ofera "excellent birth conditions" (adica "conditii de nastere excelente"), procrearea este permisa. Daca nu, nu este permisa.

In citeva fraze, Weinberg ne spune cind procrearea ar trebui ingaduita si cind nu. "Procreation is permissible only when the risk you impose as a procreator on your children would not be irrational for you to accept as a condition of your own birth, in exchange for the permission to procreate under these risk conditions". ("Procreare e permisa doar daca riscul care-l impui copiilor tai nu ar fi irational pentru tine sa-l accepti ca si o conditie a propriei nasteri") Ati inteles? Deasemena, adauga ea, "procreation must be motivated by the desire and intention to raise, love, and nurture one's child once it is born" ("Procrearea trebuie motivata de dorinta si intentia de a creste, iubi, si hrani propriul copil dupa nastere") (Pagina 200) Cu ultima propunere poate am fi de acord, doar ca deziderat evident pentru fiecare adult, nu ca si conditie sine qua non pentru a permite unei fiinte umane sa aduca pe lume alte fiinte umane.

Amanuntele ciudate ale teoriilor lui Weinberg

Odata stabliti parametrii permisibilitatii procrearii, Weinberg intra in amanunte practice. E permis, inreaba ea, sa aduci pe lume un copil suferind de boli incurabile ori de boli care va afecta in mod negativ viata copilului? Categoric, zicea ea, nu e permis sa aduci pe lume astfel de copii, sa impui un risc atit de ridicat pentru ei. Daca stii anterior ca viitorul copil va suferi de boala Tay-Sachs, o boala care rezulta in pierderea treptata a abilitatilor fizice si cognitive, procrearea este interzisa. (Pagina 212) La fel, nu e permisa procrearea pentru oamenii care sufera de alte boli care afecteaza abilitatile fizice si cognitive ale copilului, de exemplu polidactilia, boala Huntingtons, ori fibroza chistica. La fel persoanele care sufera de schizofrenie. Lor procrearea nu li se permite. Nici persoanele de la 50 de ani in sus nu ar trebui sa aibe dreptul la procreare, pentru ca ele nu vor fi capabile sa ingrijasca si sa indrume viata unui copil. (Pagina 221)

Dar oamenii care traiesc in saracie lucie ("abject poverty")? Weinberg, zice, categoric NU. Pentru oamenii care traiesc in saracie lucie si stiu ca exista un risc ridicat ca si copiii lor vot trai in saracie lucie, procrearea nu este permisa. (Pagina 227) La fel nu e permisa procrearea cu scopul de a aduce pe lume copii care sa lucreze pamintul familiei. De ce? Pentru ca in acest caz presupusa motivatie a parintilor este sa-si genereze "free labor" ("munca neplatita"). Aste e, dupa ea, exploatare.

Procrearea cu scopuri de exploatare nu e permisa. Exemplele care Weinberg le da sunt cu totul ciudate. In opinia ei parintilor din Afganistan nu li se permite sa faca copii atita vreme cit Talibanul e la putere ori exista probabilitatea ca Talibanul ori un sistem politic similar sa ia puterea politica acolo. Procrearea fetelor, in special, e problematica, pentru ca ele au un risc de 50% de a fi exploatate din cauza sexului lor. (Pagina 213) Deci, zice Weinberg, doar "justice-minded, moral people" (oamenii care cauta dreptatea si sunt morali) au deptul la procreare. Pentru a fi consistenta in argument, Weinberg insista ca procrearea nu ar fi fost o actiune morala ori persmisa in Germania Nazista, mai ales pentru evrei. De ce, zice ea, sa nasti copii in Germania Nazista stiind ca copiii vor fi dusi in lagare de concentrare (evreii) ori pe front unde vor fi expusi unui risc mare de a muri (in cazul germanilor). La fel, Weinberg face argumentul straniu ca procrearea in Arabia Saudita nu este permisa. (Pagina 232) Motivul? "Sexual oppresion" ("exploatarea sexuala"), zice ea. In opinia lui Weinberg femeile si fetele din Arabia Saudita sunt atit de exploatate, tara lor fiind dominata de o cultura masculina anti-femeie si sovinista, incit procrearea este interzisa. ("I conclude that since the oppression in Saudi Arabia is so pervasive and severe, procreativity is prohibited") ("Concluzionez ca datorita opresiunii din Arabia Saudita care e atit de extinsa si severa, procrearea e interzisa") (Pagina 233)
Dar procrearea asistata tehnologic? Modificarile embrionului uman sunt permise, cu scop procreativ, daca ele au ca obiectiv eliminarea bolilor, dar nu pentru a impune trasaturi fizice estetice dupa placul parintilor, de exemplu culoarea ochilor, silueta si abilitatile atletice ale viitorilor copii. Primele modificari sunt facute pentru bunastarea copilului dar cele din urma pentru satisfactia proclivitatilor estetice ale parintilor. (Pagina 239) Dar donatia de material genetic, atit din partea femeilor cit si a barbatilor? Este interziza. Surogatul e si el interzis daca e motivat de considerente banesti.

Rotterdam si interzicerea procrearii

Gindirea lui Weinberg si a celor care gandesc ca ea se simte si influenteaza politica unor autoritati. Izolat si sporadic, zicem, dar asta nu inseamna ca acest mod de gandire nu se va extinde. Pentru ca, la urma urmei, oricare practica gresita incepe undeva si, daca nu e oprita, se extinde. Cazul recent al municipalitatii din Rotterdam (Olanda) vorbeste de la sine. Autoritatile de acolo au cerut ca mamelor socotite incapabile de a creste copii, sa li se dea, cu forta, contraceptive, in urma unei actiuni judecatoresti, pentru a preveni nasterea copiilor lor. Pe moment, consiliul a lansat un program voluntar care include 160 de femei considerate a fi incapabile de a creste copii. Consiliul cere ca autoritatilor judecatoresti sa li se acorda puterea de a declara anumite femei incompetente pentru a fi mame. In esenta, olandezii vor ca judecatorii sa decida cine are dreptul la procreare si cine nu. Bizar, fara indoiala. Dar daca notiunea asta este repetata mereu si mereu asemenea unui stop de apa care nu se opreste cu anii, e aproape sigur ca olandezii, permisivi cum sunt, vor acorda tribunalelor seculare autoritatea de a imparti femeile in doua categorii - cele care au dreptul la procreare si cele care nu. [Detalii: http://www.independent.co.uk/news/world/europe/compulsory-contraception-rotterdam-city-council-incompetent-mothers-netherlands-a7346621.html]

Rusine Norvegiei

Cind e vorba de razboiul impotriva fecunditatii si procrearii, Norvegia e in primele rinduri. Tocmai marti, ziarul norvegian The Local a anuntat ca Norvegia va deveni prima tara din lume unde femeile care sunt insarcinate cu gemeni sanatosi vor putea sa-l avorteze pe unul dintre ei, chiar sanatos, daca nu vor sa aibe gemeni. Infiorator. Secularismul foloseste termeni eufemistici pentru a ascunde cruzimea acestor atrocitati. Le defineste ca drepturi individuale, in cazul acesta "selective reduction" sau "fetal rduction" ("reducerea selectiva a sarcinii"). Ministerul Sanatatii din Norvegia a anunta ca procedurile de avort al gemenilor vor fi puse la dispozitia femeilor din toata lumea care ajung in Norvegia. [Detalii: https://www.thelocal.no/20161018/norway-to-allow-foreign-women-to-abort-healthy-twins] Citind aceste stiri grotesti din Olanda si Norvegia ne intrebam: oare vecinii nostri sunt civilizati ori barbari?

Material furnizat de catre Alianta Familiilor din Romania

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.