De când mă știu, România are ceva de vânzare. Pe vremea dictatorului lucrau toți, de la pușcăriași, elevi, studenți, soldați și până la muncitorii in trei schimburi. Și totuți, duceam lipsă. Stăteam ore în șir la coadă pentru un pachețel de unt, aveam pâine cu rația, făceam temele la lumina lămpii și duceam lipsă pentru că se vindea tot! Elevii culegeu măceșe, cartofi, depănușau porumbul, adunau de pe câmp, munceau pentru viitor… Al cui?
Între timp, revoluția ne-a adus libertatea și n-am știut ce să facem cu ea. Dar continuăm să facem ce știm mai bine, adică... vindem! Trimitem în străinătate proaspăt absolvenți de medicină, tineri iluștri, oameni harnici, păduri, fabrici… și cumpărăm, pe preț mare, rebuturile Occidentulu. Suntem liberi, dar fără identitate, fără scop, manipulați de planurile țesute cu grijă dincolo de cortină.
Ne vindem, încet, pe noi înșine. E drept că am dat aproape tot, dar mai avem o credință strâns legată de principii și valori. Vor să ni le cumpere și pe acestea, să le terfelescă prin noroiul necredinței lor. Se negociază pe ascuns. Se stabilesc prețuri, se fac oferte pentru ce avem mai scump: familia.
Dragi români, nu mai suntem de vânzare! Nu ne vindem identitatea de țară creștină! Nu vindem viitorul copiilor noștri! Preferăm să rămânem în urma țărilor occidentale, dar stăpâni pe deciziile noastre.
Stimați politicieni, oricât vi s-ar oferi, nu suntem de vânzare! Dumnezeu a plătit ce-a avut mai scump, singurul Său Fiu, ca să ne răscumpere. Îi aparținem, așadar, negociați cu El! Pe multe case din Roșia Montană stă scris cu litere de-o șchioapă: „Această casă nu este de vânzare!”
Înțelegeți, dragii noștri, ne-am trezit, nu mai suntem de vânzare! Familia e prea valoroasă pentru a fi negociată!
Sorin Cigher
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.