La finele anului mi-a tot sunat în cap în fiecare dimineață "Eben-Ezer", "Eben-Ezer"... Numele pietrei de aducere aminte ridicate de Samuel evreilor. Piatra de ajutor în urma căreia proorocul a ovaționat: "Până aici Domnul ne-a ajutat!". Exact. Domnul lucrează fără reproș. Lui îi place la nebunie să-Și facă datoria!
Ne-a ajutat Dumnezeu când am traversat anul acesta furtuni. Și am învățat că în uragan El nu este un vapor care ne duce unde vrem să ajungem. Ci un far ce ne arată calea pe care trebuie să navigăm.
Ne-a ajutat când am trecut prin dezamăgiri. Și am învățăt că nu suntem primii care plângem în decepții. Și nici primii care avem nevoie de ajutorul Său!
Ne-a ajutat când credinta ne-a fost dintr-o dată șubredă. În noianul de îndoieli, când fremăta un ecou prin tot văzduhul propagând lamentația noastră: "dacă poți, fă ceva!" Și am învățăt că puterea nu stă în rugăciune, ci în Cel ce ascultă rugăciunea!
Ne-a ajutat chiar dacă am cârtit în lucrare. Chiar atunci când ne-am transformat dărnicia în arici, bunătatea în acreală, zâmbetele în crispați, dragostea în oglinzi sparte... Și-am învățat că Dumnezeul Cel Sfânt face toate lucrurile cu zâmbetul pe buze!
Ne-a ajutat chiar dacă uneori am luat-o pe-arătură. Pe panta descendentă. Am învățat că Dumnezeu nu-i tipul de gen "sunt prea sfânt pentru tine!" Am învătat că Domnul nu ne trăznește când trecem de linia Sa dublă continuă. Dar atenție mare prieteni: mergând pe-o cale rea nu putem ajunge niciodată la o destinație bună!
Ne-a ajutat Dumnezeu totdeauna la timp. Chiar dacă așteptarea ne turnase plumb pe inimă. Timpul zboară. Zilele trec. Anii se scurg. Viața se sfârșește. Ceea ce avem de făcut pe pământ trebuie făcut la timp. Așteptând înfrigurați am învățat cât e de ciudat ca un trecător să nu fie pregătit pentru sfârșitul călătoriei sale.
Ne-a ajutat Dumnezeu chiar și atunci când am vrut să abandonăm. Atunci, Păstorul cel Bun a coborât din tribună, ne-a luat brațul după umerii Săi și ne-a condus spre linia de sosire. Apoi El s-a oprit. "Trece-o singur!".
Samuel a luat o piatră de jos și a transformat-o în bornă. Eben-Ezer. Cine trece pe aici să-și amintească... Dumnezeu ne-a ajutat. Dumnezeu ne va ajuta. Numele lui e Emanuel. Dar nici filistenii nu vor intra în vacanță!
Luptăm mai departe prieteni! Continuăm împreună. Vom mai ridica o bornă. Care nu ne va fi dușman. Care nu va menționa că viața ni s-a scurs. Ci care va fi un semn ce amintește blând că suntem mai aproape de casă!
PS: Vă mulțumesc frumos că v-ați rugat pentru mine în anul ce-l încheiem! Și vă doresc din inimă: un An Nou binecuvântat! Pășiți cu încredere! Dumnezeu e deja acolo!
Nicolae Geantă
Drăgăneasa,
30 decembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.