Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017
Motto: "Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă " (1 Timotei 2:1.2)
Domnule Pastor, "protestul" pe care îl menţionaţi în articolul din 9 februarie a.c. nu e nou. A fost " inventat " cu mai bine de şase mii de ani în urmă, cu totul în alt " stil", decât cel despre care vorbiţi dumneavoastră. Nu a fost intenţia nimănui de a intra în Istorie, cu toate acestea, oamenii credinţei au făcut Istorie.
Acest " protest" a luat naştere pe când :
- Abel aducea o jertfă plăcută lui Dumnezeu,
- Moise mijlocea înaintea lui Faraon, pentru eliberarea poporului Israel,
- pe când israeliţii "protestau" înălţând "Cântarea de Laudă" pe malul Mării Roşii.
Daniel "protesta" de trei ori pe zi, după cum spun Scripturile, cu fereastra deschisă spre Ierusalim. Datorită "protestului" său, Dumnezeu a închis gura leilor. Oare noi, cei care ne numim creştini, ce fel de protest ar trebui să avem, ca să închidă Dumnezeu încă o dată gura fiarelor?
Dacă doriţi să " protestaţi" într-un mod cu totul aparte de cel al oamenilor din stradă, lasaţi mascarada ieşirii în pieţe şi îndreptaţi-vă, ca Daniel, cel puţin de trei ori pe zi, privirea spre Noul Ierusalim.
" Intră în odăiţa ta" şi protestază în post şi rugăciune, pentru că strada nu e un loc prielnic pentru copiii lui Dumnezeu.
Rugaţi-vă pentru "toţi care sunt în înalte dregătorii", sunt cuvintele Mântuitorului, nu protestele din stradă. Nici măcar cântările şi predicile nu îl mulţumesc pe Dumnezeu, cum îl mulţumeste rugăciunea celui neprihănit, făcută prin credinţă.
Luaţi ca exemplu "protestul" lui Mardoheu şi al împărătesei Estera, sau cel al Anei - mama proroocului Samuel, chiar dacă ni s-ar arunca vorbe urâte în faţă.
Israeliţii au avut un alt "stil" de protest, cu totul diferit de restul lumii. Ei nu s-au îmbulzit pe porţile Ierihonului strigând că ţara este a lor, pentru că le-a fost promisă de Dumnezeu. Însă în a şaptea zi, de "protest", au căzut zidurile Ierihonului.
Patriarhi care au trăit înainte de exil, în timpul exilului şi după exil, au protestat, dar protestul lor se numea RUGĂCIUNE. De ce să fim noi altfel decât Părinţii Bisericii care stăteau cu picioarele în butuci şi-l lăudau pe Dumnezeu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.