Argumentele slăbuţe ale contestatarilor Coaliţiei pentru Familie

Mă uit cu un aer tragi-comic la argumentaţia celor ce contestă prima şi cea mai amplă iniţiativă cetăţenească de modificare a Constituţiei de după Revoluţie. Pendulând între zgândărire emoţională şi bufeu raţional, argumentele spun doar atât: suntem pro-LGBT. Ceea ce, într-o democraţie, e-n regulă. N-aţi putea, dragi cetăţeni, s-o spuneţi direct? De ce e nevoie s-o ambalaţi în fraze savant-propagandistice?

O spun de la început. Sunt pro-Coaliţia pentru Familie (dacă cineva mai avea un dubiu). Însă, conform Scripturii şi democraţiei, existenţa a două tabere, pro şi contra, e în regulă. Aşa că sper ca cei ce mă vor detesta/înjura/critica pentru alegerea mea să înţeleagă că îşi fac sânge rău degeaba, pentru că aşa am ales. Viaţa e o sumă de alegeri, în fond.

Dar nu argumentele mele vreau să le pun în discuţie (am făcut-o anterior), ci cele ale celor ce contestă această iniţiativă. Consider că, odată aduse în spaţiul public, ele pot fi discutate, în „jocul democratic al opiniilor”. Notă: formularea asta şablonardă vrea să ascundă mereu lupta propagandistică, dar asta e frumuseţea democraţiei, la pachet cu liberul-arbitru vine şi încercarea de a-l influenţa. Păi ce, credeaţi că a alege este uşor? A fi liber să alegi e foarte greu, pentru că atrage şi răspundere.

Dar, să nu divagăm prea mult de la subiect. Deci...(zic unii că nu e elegant să începi cu „deci” dar ştiţi că şi Iisus începe multe fraze cu ”deci”?!) să trecem la ce mă preocupă: subţirimea argumentelor contestatare.

Se limitează drepturile persoanelor LGBT/ drepturile omului. Că în drepturile omului nu se scrie nicăieri explicit despre dreptul la căsătorii gay a spus şi CEDO, am spus-o şi eu în alt text. Ţine doar de interpretare juridică, fiecare ţară alegând cum le citeşte. Cert însă este că, la ora actuală, în România, aceste persoane nu au acest drept marital conferit de vreo lege. Prin urmare, nu putem vorbi de o restrângere a ceva ce nu există.

Citeste mai mult: adev.ro/oprx53