Fostul deputat Ninel Peia: „Experimentul final al lui Soros: disoluţia naţiunii şi a familiei în Europa”

Fostul deputat Ninel Peia, care s-a remarcat ca autor al unui proiect de lege pentru protejarea copiilor de educaţia sexuală explicită şi de promovarea comportamentelor sexuale de risc în şcolile publice din România, este în prezent Intelligence Consultant la site-ul Stiripesurse.ro, unde a publicat de curând un articol de opinie cu o analiză referitoare la elitele care conduc Europa. Redăm textul integral:

Bătrânul Continent este condus de oameni cu empatie redusă şi un ego distorsionat

Înainte de a intra în Parlamentul României, cu cele mai curate şi bune gânduri, nu aveam nici cea mai mică idee despre câte pericole ne pândesc, pe noi, ca naţiune, atât din interioul Ţării, cât şi din afara Ei. Patru ani de deputăţie, în loc să dorm liniştit ca alţii, în fotoliile comode din Cameră, am folosit maximum de timp pentru a mă informa despre aceste iminente pericole. Poziţia mi-a permis să călătoresc, cu acelaşi scop, în multe părţi ale globului, unde am găsit noduri gordiene ascunse de ochii publicului, dar pe unde trec informaţii de primă mână. M-am întâlnit cu persoane importante şi cu personalităţi care erau cu totul altceva decât pretindeau. Ulterior, ca şef  al delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Mediteranei am prins nişte contacte de alt nivel, mi-am făcut prieteni, am descoperit duşmani. Ba, în America, am fost până şi în “cuibul” eminenţei cenuşii a secolului, satanicul George Soros. Cu unele dintre aceste personaje ţin legătura şi azi şi încă mai primesc informaţii spectaculoase despre lucrurile care se fac în spatele unor porţi mai mult decât ferecate.

Dar, să revin la subiect.

Într-una dintre aceste călătorii, la o discuţie nevinovată, un personaj interesant, cu funcţie politică serioasă undeva în Europa, a ridicat un subiect comun: familia. M-a întrebat dacă am copii. Am raspuns că da, el a continuat declarând că nu are dar că nu îi pare rău,  pentru că s-a ocupat mai mult carieră şi de alte asemenea interese. La al treilea pahar de alcool, mi-a şoptit că, în America, există un studiu mai vechi, plătit de un magnat greu, dar care a rămas anonim, despre calităţile şi defectele celor fără copii. Şi zice el: “dacă rezultatele sunt adevărate, noi o să stăpânim lumea în curând, noi, cei fără copii, treaba a început de două decenii”.

I-am zâmbit condescendent, l-am considerat băut blană şi, cerându-mi scuze, am ieşit la o ţigară pe terasa restaurantului din Castel Gandolfo. Dar ideea m-a bântuit ceva vreme. O săptămână mai târziu, după căutări serioase, am primit studiul despre care vorbea amicul beutor. În mare, despre oamenii de carieră, dar fără copii, se ajunsese la concluzia că sunt foarte capabili, că au o minte analitică de mare putere, că, odată câştigaţi unui ţel, sunt fideli pe viaţă, că nu sunt deloc labili sentimental, că au mare putere de muncă şi o maximă tenacitate pentru a obţine ceea ce şi-au propus. Pe de altă parte, cică sunt aşa tocmai pentru că nu prea empatizează cu suferinţa nimănui, nu simpatizează prea mult cu oamenirea în general, se cred superiori intelectual, sunt reci şi foarte calculaţi, calcă pe cadavre pentru a-şi îndeplini scopul, sunt mai degrabă “cetăţeni universali”, nu prea le au cu neamul lor, se cred lideri înnăscuţi, sunt foarte convingători şi nu îşi impart sentimentele cu nimeni. Majoritatea sunt atei.

Continuarea pe www.stiripentruviata.ro