I-am întîlnit din ce în ce mai des. Niște haiduci spirituali, netrimiși de nimeni, primiți de biserici imature. Acești ”apostoli” ai împopoțonării legaliste călătoresc din oraș în oraș, nefiind în stare să își legitimeze trimiterea. Sînt turiști ai falsului. Predică ”cu putere”, adică tare și cu tupeu, frățietatea confundîndu-le falsa îndrăzneală cu harul și Duhul.
Lipsa de măsură li se vădește în toate:
– Sînt într-un circuit, pot să vin și la Biserica din Aleșd?– În ce biserică sînteți membru și cine vă trimite?Vădit iritat:– Domnul Isus! Sînt membru în Biserica Universală a Domnului!– Și la cine dați socoteală? Sub autoritatea cui stați?– Domnului Însuși!– Bun! Așa ceva nu există! Ocoliți-ne!– Ba am să vin! Nu mă puteți opri! Voi sta pe ultima bancă ca să mă vadă frații și să știe că am venit, ei mă vor pune la amvon, că mă cunosc … et c. Voi face scandal, că vă împotriviți lucrării Domnului …– Stimate domn, noi avem ușieri, care sînt și înțelepți și ascultători! Nu ne puneți la încercare! Mergeți unde doriți dumneavoastră, dar nu ne tulburați, învățător firesc și lumesc, obraznic și tupeist ce sînteți!– Pace!– Nu ”Pace”, bună ziua și călătorie sprîncenată! Noi nu sîntem frați, sîntem concetățeni!
Continuarea pe www.mariuscruceru.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.