Există o probabilitate foarte mare ca spre sfârșitul acestui an să fim chemați la un referendum național pentru a valida sau invalida o inițiativă cetățenească care are în vedere modificarea articolului din Constituție care se referă la căsătorie și la modul în care ia ființă familia.
Scopul inițiatorilor este - clar definit și comunicat întocmai - de a ridica la rang constituțional prevederea din codul civil care restricționează instituția căsătoriei la formula „un bărbat și o femeie”. Subiectul este, pe cât de important, pe atât de sensibil, dialogul între susținătorii proiectului și opozanții lui fiind realmente imposibil.
Am observat că diverse personalități, cu mare rezonanță publică, susțin că tema referendumului este una falsă, parazitară chiar, ori că aceasta nu ar prezenta un interes imediat pentru societatea românească, sugerând sau îndemnând în mod direct la absenteism. Este de remarcat faptul că sunt aceleași persoane care, în oricare dintre ocaziile anterioare, îndemnau populația să meargă la vot cu o determinare de invidiat, inducându-le, în mod corect de altfel, simțământul datoriei civice de a participa la exercițiul democratic. Nu știu dacă acum fac acest lucru fiind în eroare sau din rea voință, dar nu pot să apreciez pozitiv acest gest, întrucât cetățenii cu drept de vot nu sunt doar o masă de manevră de care poate dispune oricine după propriul interes. Inclusiv din acest motiv, mă voi abține de la a-mi revela aici opțiunea pe această temă.
M-am decis să scriu aceste rânduri pentru că nu pot tolera manipularea, dezinformarea și pentru a-mi aduce contribuția la o informare corectă, să spun acele lucruri care astăzi nu se spun. Consider că este de dorit ca în ziua referendumului toți cetățenii cu drept de vot să fie în cunoștință de cauză, altfel spus să fie apți să ia o decizie bazată pe o informare corectă. Dacă participă sau nu la referendum, dacă votează într-un fel sau în altul, rămâne să decidă fiecare în dreptul lui, după cum îi dictează conștiința sau interesul.
Astfel, susținerea că tema acestui referendum este falsă, parazitară, sau lipsită de importanță pentru societatea românească, având în spate argumentul altor teme mult mai importante, cum ar fi, spre exemplu, corupția din administrație, este disimulatoare. Cum poți pretinde că o temă care naște aprinse dezbateri oriunde în lume este neimportantă pentru societate? Evident că ne confruntăm și cu alte probleme mai importante, însă asta nu înseamnă că nu trebuie să le acordăm tuturor atenția cuvenită.
Probabil că, în raport cu tensiunile militare cauzate la nivel mondial de amenințările Coreei de Nord, corupția din România pălește. Mergând pe raționamentul problemelor mai importante, ar trebui să abandonăm lupta anticorupție și să ne concentrăm exclusiv pe tensiunile din Asia. În plus, asemenea oricărei alte democrații, România va trebui să se pronunțe la un moment dat și în această materie.
Dacă până acum tema era cumva într-un plan secundar, odată adusă în dezbatere publică, abordarea ei devine obligatorie și iminentă. Iată și motivul. În octombrie 2015, un cuplu de homosexuali, format din cetățeanul român Relu Adrian Coman și cetățeanul american Robert Clabourn Hamilton, cu sprijinul Asociației Accept, a chemat statul român în instanță, solicitându-i acestuia recunoașterea relației oficializată în Belgia. În cadrul procesului civil, cuplul a ridicat o excepție de neconstituționalitate față de articolul 277 din Codul Civil Român, excepție ce a fost admisă și se află acum în atenția Curții Constituționale a României. Faptul că CCR nu a judecat încă această speță, deși ea a fost înregistrată pe rolul Curții încă din ianuarie 2016, este un semn destul de clar că este așteaptat tocmai rezultatul acestui referendum.
Abordarea superficială a subiectului este o capcană, în aceste condiții. Să ne imaginăm scenariul în care CCR s-ar pronunța în această speță în actualul context constituțional în care, prin interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex, codul civil impune o rigoare mai mare decât o face însăși Constituția prin formularea „între soți”.
Judecătorii constituționali ar fi motivați, inclusiv în acest moment, să declare ca fiind neconstituțional articolul 277 din Codul Civil Român, ceea ce ar conduce imediat la recunoașterea tuturor căsătoriilor dintre persoane de același sex oficiate în alte țări. Iar apoi, printr-un efect de tip domino, oficierea lor și în România și alte efecte legislative concurente (vezi exemplul altor țări care au mers în această direcție). Cu atât mai mult neîmplinirea cvorumului la referendum sau invalidarea lui are potențialul de a conduce la o astfel de decizie din partea Curții. Deci este crucial să ne pronunțăm. Nu știu cine a rostogolit acest bulgăre, dacă a făcut-o cuplul de homosexuali menționat anterior sau Coaliția pentru familie, dar din acel moment România a intrat pe un drum cu sens unic în această materie. Trebuie să decidă.
Proiectul ar aparține PSD și lui Liviu Dragnea. O altă infortmație falsă. Sper că este foarte clar, pentru toată lumea, că actuala inițiativă de modificare a Constituției este una cetățenească și nu una politică. Proiectul nu aparține niciunei formațiuni politice și nici nu a venit de la guvern. Ajuns în parlament, deocamdată doar la Camera Deputaților, acesta s-a bucurat de o largă susținere din partea tuturor grupurilor parlamentare, e drept într-o măsură mai mică din partea grupului de deputați USR. Anticipez o situație similară și în Senat, adică se va bucura de aceeași susținere mare. Folosirea sintagmei „referendumul aprobat de PSD” sau asocierea acestuia cu numele lui Liviu Dragnea nu este făcută la întâmplare. Se urmărește în acest mod discreditarea demersului, printr-o asociere nefericită cu Partidului Social Democrat, față de care antipatia publică este la cote semnificative.
Există și susținerea că demersul ar fi împotriva familiei monoparentale, sau a celorlalte legături de rudenie, cum ar fi cea dintre bunic și nepot, etc. Redau mai jos cele două forme ale articolului 48 (1), atât pe cea în vigoare, cât și pe cea propusă. Vă las pe dumneavoastră să identificați modificările care lezează familia monoparentală, sau alte relații de familie.
Forma actuală: Art. 48(1) „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”
Forma propusă: Art. 48(1)„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”
Putem presupune oare, că prin formularea actuală, „între soți”, ar putea fi incluși în gradul întâi de rudenie și bunicii, sau că ar putea întemeia o familie o singură persoană? Am auzit mai multe persoane, printre ele și un reputat jurnalist, căruia de altfel îi port un deosebit respect, fiind foarte indignate de faptul că articolul modificat ar urma să le nege familia în care au crescut, aceasta constând din mamă și bunică. Pe lângă faptul că nu am reușit să identific această diferență între actualul și posibilul articol 48, îmi exprim speranța că în momentul în care aceste persoane au devenit adulte, mamele lor le-au dezvăluit totuși faptul că provin, de fapt, dintr-o relație cu un bărbat, chiar dacă, printr-o conjunctură nefericită, au ajuns să fie crescuți împreună cu bunica și nu cu tatăl lor.
Nu în ultimul rând, am observat frecvent utilizarea sintagmei „referendumul anti-gay”. Și aceasta este una tendențioasă, întrucât nu sunt întreprinse măsuri împotriva comunității de homosexuali, scopul referendumului fiind în mod evident unul preventiv, de conservare a unei valori. O eventuală modificare a Constituției nu le-ar afecta cu absolut nimic statutul actual. S-ar putea spune totuși că propusa modificare a Constituției împietează perspectivei de a legaliza căsătoriile între persoane de același sex, intenție ce există și care, așa cum am relatat mai sus, s-a manifestat deja. Iar în acest caz, despre ce vorbim? Fiecare dintre cele două părți aflate în contradictoriu își urmărește obiectivul bine determinat. Aș putea spune chiar că unii o fac la vedere, iar ceilalți în mod disimulat, stând în permanență după câte un paravan.
Conchizând, vă recomand ca, în perspectiva referendumului, să acționați conform conștiinței, dar faceți-o după ce vă veți fi informat suficient în prealabil. Cert este că după ce acesta va fi trecut, lucrurile nu vor mai sta ca înainte. Ori familia și căsătoria vor fi întărite printr-o normă constituțională, ori va fi făcut un pas determinant înspre legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Împreună vom decide.
Cristian Enache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.