După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

luni, 23 octombrie 2017

Sunt copilul unor părinți gay. Experiența personală a trăirii cu părinți homosexuali mi-a lăsat cicatrici emoționale și sentimentul că educația, creșterea mea a fost atât confuză, cât și tulburată. În viața mea a existat un gol imens care trebuia umplut, dar asta nu s-a întâmplat niciodată, pentru că nu m-am simțit iubit în niciun moment...

Mă numesc Lewis, copilul unor părinți gay și aceasta este experiența mea având părinți homosexuali.
Mama și tatăl meu nu au fost niciodată căsătoriți, iar în timp ce tatăl meu era homosexual, mama era bisexuală și a fost timp de câțiva ani într-o relație lesbiană, înainte de nașterea mea. M-am născut ca rezultatul unei aventuri de-o noapte, după ce mama și tatăl meu au consumat alcool.

Părinții mei nu au locuit niciodată împreună, iar eu fost în asistență maternală până la vârsta de 8 ani și ocazional am trăit sau locuit cu mama mea. În decursul anilor, până la vârsta de 13 ani, am tot fost în asistență maternală. Nu l-am întânit pe tatăl meu până la vârsta de 2 ani și apoi nu l-am mai văzut până la 13 ani. La acel moment am mers să locuiesc cu tatăl meu și cu iubitul lui homosexual, mama mea dorind ca eu să petrec timp cu tatăl meu, fiindcă lipsise din copilăria mea. 
Nu mi-a plăcut niciodată să locuiesc cu ei. Homosexualismul lor era ca o religie, păreau că au nevoie constant să-și reafirme homosexualismul prin acțiunile lor. Aveau impresia că trebuie să-mi dovedească că erau gay. Era ca o religie, singura lor identitate, medalia lor de onoare. Vorbeau constant despre asta. Homosexualismul era subiectul lor principal, mai mult decât orice altceva. Se prezentau oamenilor spunând „Bună, numele meu este Simon și sunt homosexual.” Heterosexualii nu fac asta. Ei nu vin și spun „Bună, sunt Simon și sunt heterosexual”, dar tata și partenerul lui ar spune-o și ar impune-o oamenilor.

Insinuările sexuale erau la ordinea zilei. Se uitau întotdeauna după alți bărbați, deși erau împreună de 13 ani. Nu au fost apropiați, dar au stat împreună și nu am înțeles de ce. Puteam fi la supermarket și ei se uitau la alți bărbați, spunân lucruri de genul „Nu arată bine?” Eram total stânjenit. Simțeam că nu-mi pot invita prietenii acasă, pentru că totul era gay în casă. Comportamentul lor era gay, felul în care vorbeau, acțiunile lor. Totul părea extrem de exagerat și nefiresc și îmi era teamă de ce vor crede prietenii mei. Nu puteam să-l prezint pe tatăl meu, pentru că îmi era rușine cu el. De multe ori făceau comentarii sexuale despre prietenii mei imediat ce ei plecau de la mine, ceea ce mi se părea dezgustător. 
Tata și partenerul lui mă pupau pe obraz. Întotdeauna m-am simțit inconfortabil când făceau asta. O făceau mereu, chiar și în adolescența mea târzie. Știam de la prieteni, din filme sau de la televizor că de fel, băieții adolescenți nu sunt pupați de tații lor.

Erau puține limite. La fiecare câteva luni eram lovit, ca și copil. Mergeam tiptil prin casă. Se certau mereu și aruncau cu farfurii și mâncare. Nu m-am simțit niciodată în siguranță. Am fost mereu conștient de ceea ce se întâmplă în casă. M-am simțit vulnerabil sexual. În zonele mele private din casă erau puse camere ascunse. Chiar am și văzut înregistrări video cu mine pe computerele lor. 
Mulți credeau că și eu sunt homosexual, ceea ce m-a jenat profund. Simțeam că nu e în regulă. Simțeam că exista o presiune pe mine ca și eu să fiu gay, chiar dacă nu aveam sentimente pentru bărbați. Părinții mei gay se așteptau ca și eu să fiu gay. Ceea ce mi-a creat o imensă confuzie. 
Nu exista considerație pentru sentimentele mele. Mâncarea ce mi-o pregăteau pentru școală nici nu o puteam mânca. Nu mă întrebau ce voiam sau ce părere aveam despre ceva anume. 
Am mers la o petrecere de aniversare. Credeam că suntem invitați. Nu știam că tatăl meu meu era distracția petrecerii și următorul lucru pe care l-am văzut a fost tatăl meu îmbrăcat în femeie și cântând Abba... Nu mă avertizase. Am fost umilit public.
Nu am putut vorbi cu ei despre problemele pubertății, pentru că nu erau suficienț de „bărbați” în comportamentul și atitudinea lor. Era ca și cum ai vorbi cu niște femei. Am ajuns în final să am acea discuție cu un terapeut.

Am locuit cu amândoi până la 17 ani, când tatăl meu și-a părăsit partenereul și m-a dat afară. Neavând unde să mă duc, am continuat să locuiesc cu fostul partener al tatălui meu, până la 21 de ani. Era extrem de posesiv și a luat aproape tot controlul asupra vieții mele, oblingându-mă chiar să semnez un acord scris care îi oferea autoritate aproape totală asupra mea, inclusiv controlul total asupra contului meu bancar. Chiar și după ce am plecat din casa lui, el tot a mai încercat să mă contacteze și să exercite control asupra mea, până când a fost amenințat cu o acțiune legală. 
Experiența personală a trăirii cu părinți homosexuali mi-a lăsat cicatrici emoționale și sentimentul că educația, creșterea mea a fost atât confuză, cât și tulburată. În viața mea a existat un gol imens care trebuia umplut, dar asta nu s-a întâmplat niciodată, pentru că nu m-am simțit iubit în niciun moment.

Cu toate acestea, la fel ca și alții care provin din medii profund tulburate, am căutat să reaprind relația cu ambii părinți și de asemenea, am găsit confort în valorile conservatoare pe care le împărtășesc acum. Valorile lor nu sunt și valorile mele, dar continuu să îi respect pentru că sunt părinții mei. Să fiu sincer, fără să fi avut aceste experiențe, acum nu aș avea claritatea realelor probleme generate de această chestiune. 
Persoanele gay îi etichetează pe heterosexuali ca fiind homofobi dacă nu suntem de acord cu stilul lor de viață. După ce am trăit cu ei ani de zile, m-au lăsat să cred că a fi homosexual este adesea un stil de viață teatral. Un spectacol. Este totul doar despre „mine, mine, mine” și nu este un mediu ideal pentru a crește copii.

În consecință, am votat împotriva căsătoriei între persoane de același sex la referendumul prin corespondeță și vă încurajez și pe voi să votați tot NU, de dragul și pentru protecția copiilor voștri. 
Lewis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.