joi, 23 noiembrie 2017

Alianța Familiilor din România 🔴 Rusia și securitatea națională a României

Securitatea si suveranitatea nationala sunt valori fundamentale pe care le pretuim si promovam. Nu ne este indiferent de ce se intimpla in jurul Romaniei ori in Uniunea Europeana privind securitatea noastra. Aniversarea celor 100 de ani de la Revolutia bolsevica continua sa suscite multe comentarii si opinii si din acest punct de vedere. Adaugam si noi inca unul, speram ultimul, intrebind daca si in ce masura ar trebui sa ne fie teama de Rusia, fie a lui Putin fie a celor care vor veni dupa el. Formulam comentariul din perspectiva aceasta pentru ca, privita in ansmblu, istoria Rusiei da de inteles ca omul care e in Kremlin e irelevant. Istoria Rusiei pare a fi calauzita si directionata de un spirit al istoriei, geist cum il numea Hegel, care il face pe omul din Kremlin, fie el dictator, tiran, ori om politic ales democratic, irelevant, iar pe Rusia sa aibe relatii de confruntare cu vecinii ei mai in permanenta. Asa au fost relatiile Rusiei si a Uniunii Sovietice cu vecinii lor vreme de mai bine de cinci sute de ani, atit in Occident, cit si in Sud si in Orient, si nu exista indicii ori sperante ca starea perpetua de conflict si tensiune a Rusiei cu vecinii ei va inceta curind. Mai degraba, ne-am putea astepta la continuarea conflictelor si a tensiunilor in viitor si ca raspunsul marilor puteri sa fie doar sub forma unei politici de conflict management. La ce s-ar putea deci Europa, dar mai ales Romania, astepta? E Rusia un dusman permanent al nostru? Ar putea Romania transforma Rusia intr-un prieten? Ce zic expertii?
 
Un lucru e cert si in functie de el securitatea noastra nationala va continua sa fie afectata: sute de ani Rusia a fost o putere regionala si mondiala, un statut care nu va dispare peste noapte. Rusia a fost o putere vreme de mai bine de 500 de ani, inca este, si va continua sa fie. Totdeauna cind Rusia a facut primul contact cu vecinii ei a facut-o cu sabia in mina. Atit in Occident cit si in Orient. In Orient, rusii au facut primul contact cu vecinii lor chinezi in Veacul XVI cind un corp expeditionar rusesc a ajuns la Amur, marele riu care separa Rusia de China. Pe malul celalalt tarani chinezi lucrau in liniste in orezarii. Rusii au trecut riul si i-au macelarit. Asa a fost atunci si tot asa a fost si dupa 1917.
 
Acum 100 de ani Rusia a fost zguduita de doua revolutii dintre care a doua, Revolutia Bolsevica, a schimbat nu doar Rusia, afectind un spatiu geografic imens de la Nistru pina la Vladivostok, ci intreaga lume. In anii 20 Mongolia a devenit al doilea stat comunist din istorie, iar in anii 40 jumatate din Europa a devenit comunista, inclusiv partea estica a Germaniei si mai jumatate din Austria, pina in 1955 cind trupele sovietice s-au retras de acolo. In anii 50 comunismul s-a extins in China, Corea, Vietnam, Cambodia, Laos, iar in anii 70, dupa prabusirea colonialismului portughez, in Africa, unde regimuri marxist-leniniste au ajung la putere in Agola si Mozambique, iar apoi in Etiopia. Actiunile militare directe ale Africii de Sud impotriva regimului marxist-leninist din Angola au impiedecat expansiunea comunismului in sudul Africii (Namibia si Rodezia - Zimbabwe), iar in Mozambique actiuni militare indirecte, facute prin intermediul lui Renamo, au dus la prabusirea regimului marxist-leninist de acolo in anii 80. Regimuri marxist-leniniste au fost instaurate, tot in anii 70, in Nicaragua si in Grenada, iar actiuni militare si teroriste comuniste au fost declansate si continuate vreme de decenii in Colombia, Venezuela, Bolivia, Argentina, Brazilia, Uruguay, Peru. Lista este lunga. Doar anul acesta s-a incheiat razboiul civil din Colombia inceput in anii 50 de comunistii care in timp s-au transformat in traficanti de droguri.
 
Exemplele acestea confirma ca in cei 100 de ani de comunism el s-a extins asupra unui spatiu geografic vast ocupind cel putin o treime din suprafata pamintului si o treime din intreaga populatie a lumii. Nu e de mirare ca in anii 70 Brejnev si Ceausescu preziceau ca mondializarea comunismului si prabusirea capitalismului sunt inevitabile. Prabusirea comunismului sovietic in 1990, insa, nu a fost capitolul final al comunismului. Imperiul comunist declansat acum 100 de ani inca exista si inca domina o zona geografica imensa a lumii, in special China, si stapinste peste un miliard si jumatate de fiinte umane, in majoritate chinezi, dar si coreeni si cubanezi. Imperiul comunist, insa, nu e un sistem politic la putere in doar trei tari ale lumii. El inca exista, fiind ancorat in mintile a milioane de oameni in afara acestor tari, in Europa Occidentala, America de Nord si America de Sud. Visul comunismului si nostalgia dupa comunism nu au murit. De aceea comunismul va continua sa fie un pericol. Aceasta este, pe scurt, mostenirea prezenta a Revolutiei bolsevice.
 
O Rusie in expansiune inainte si dupa 1917
 
E de inteles deci de ce noua romanilor, si tuturor est europenilor, ne-a fost teama de Rusia si inca ne este. Tancurile rusesti se afla la 100 de kilometri de Prut, mai aproape de oricare din tarile membre in Uniunea Europeana. Intrebarea insa este daca astazi Rusia are capacitatea ori intentia de a lansa o invazie a Europei. Raspunsul la ambele intrebari, ne asigura expertii, este negativ , dar trebuie pus intr-o perspectiva istorica.
 
Vreme de 500 de ani Rusia a urmarit o politica externa ambitioasa dar care totdeauna a fost mai mare decit capacitatea ei economica si militara de a o aplica ori impune. Incepind cu Ivan cel Groaznic in Secolul XVI Rusia s-a extins teritorial la o ritm de 80 de kilometri patrati pe zi, ajungind sa stapineasca o sesime din intreaga suprafata a pamintului. In 1900 Rusia era cea mai mare tara din lume ca suprafata, iar economia ei a patra ori a cincea din lume. Populatia ei crestea cu 2 milioane pe an, din care 80% erau tarani. Numeric vorbind, avea cea mai mare armata din lume, dar armata era folosit mai in permanenta sa mentina ordinea interna, era prost dotata, iar cind a izbucnit Primul Razboi Mondial Rusia avea mai multi soldati decit arme. In 1990 Rusia era cel mai mare producator agricol din Europa, dar venitul pe cap de lucuitor era de doar 20% in comparatie cu al britanicilor si cu 40% al germanilor. Varsta medie a rusilor era de 30 de ani, mai ridicata ca in India (23 de ani), dar cu mult mai joasa ca a britanicilor (52 de ani), a japonezilor (51 de ani) ori a germanilor (49 de ani). Doar 33% din populatia Rusiei era alfabetizata, mai putin ca populatia intregii Mari Britanii in Secolul XVIII.
 
Rusia a cunoscut trei perioade de ascensiune. La inceputul Secolului XVIII Petru cel Mare i-a infrint pe suedezi, transformind Rusia intr-o putere europeana cu acces la Marea Nordului. In timp, Finlanda a ajuns sub stapinire rusa. Dupa 100 de ani, la inceputul Secolului XIX Rusia l-a infrint pe Napoleon, transformind Rusia in arbitru politic care a decis soarta Europei impreuna cu celelalte puteri europene. 100 de ani mai tarziu, Rusia a devenit un stat comunist, a facut contributii majore la distrugerea nazismului in Europa, devnind puterea dominanta in Europa la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial si o putere mondiala. Rusia a ramas in inima Europei pina in 1990. La asta se poate adauga si contributia de loc neglijabila a Rusiei la prabusierea Imperiului Otoman, in ciuda sprijinului acordat otomanilor de Marea Britanie si Franta, care a transformat Rusia intr-un arbitru al deciziilor geo-politice din Sud-Estul Europei.
 
Dar Rusia a si pierduit. A pierdut Razboiul Crimeei din 1853-1856, Razboiul Ruso-Japonez din 1904-1905, Primul Razboi Mondial (inclusiv Basarabia), si Razboiul Rece. Intreg teritoriul estic al Europei, de la Finlanda la Marea Adriatica, a fost pierdut. Iar cind, in anii 80, puterea economica a Rusiei a slabit, Rusia a pierdut conflictele militare din Sudul Africii si din Afganistan. Batalia de la Cuito Cuanavale din sudul Angolei din anii 80, indecisa cum a fost, a pus capat ambitiilor ideologice si teritoriale ale sovieticilor si cubanezilor in Africa. Cauza tuturor acestor insuccese a fost economia sovietica slaba. Economia a continuat sa fie slaba pina astazi din care cauza Rusia ramane incapabila sa promoveze o politica militara agresiva. Cel putin asta afirma expertii.
 
La ce ne putem astepta deci in viitor? La inabilitatea continua, zic expertii, a Rusiei de a urmari scopuri militare ambitioase. Prabusirea Uniunii Sovietice in 1991 a rezultat in pierderea a peste 3 milioane de kilometri patrati de teritoriu, mai mult decit intregul teritoriu al Uniunii Europene. Rusia a prierdut zona tampon dintre Uniunea Sovietica si Europa Occidentala odata cu integrarea Europei de Est in NATO si Uniunea Europeana. Ceilalti vecini ai Rusiei, Ucraina, Georgia, Azerbaijan, prefera cooperarea cu NATO privind securitatea nationala. Cu toate acestea, insa, Rusia continua sa fie cea ma mare tara din lume ca suprafata, dar puterea ei economica e slaba si slabeste. In dolari constanti, daca in 2013 produsul interior brut al Rusiei a fost de 2 trilioane de dolari, astazi e in jur de doar 1,2 trilioane, aproape identic cu produsul interior brut al Australiei. Economia Rusiei constituie doar 1,5% din economia mondiala si e de 15 ori mai mica decit economia Statelor Unite.
 
Dar Rusia e si cea mai corupta tara din tarile dezvoltate, ceea ce face pe experti sa creada ca cea mai mare amenintare pentru Rusia e din interior nu din afara.
 
E posibil ca Rusia sa se transforme radical si sa devina parte a Uniunii Europene? Posibilitatea aceasta nu e iminenta, zic comentatorii, si ar fi greu de realizat. Rusia continua sa se autodefineasca, la fel ca Statele Unite, ca fiind o civiliatie aparte care nu doreste sa se integreze cu alte civilizatii de teama de a nu-si pierde propria identitate. Ceea ce e de inteles. Le-a luat francezilor si germanilor citeva decenii pentru a trece peste orgoliul national si a forma axa de care atarna Uniunea Europeana in prezent. Britanicilor le-a luat si lor citva timp sa faca la fel, dar anul trecut au decis sa abandoneze idealul european si reintoarcerea la identitatea lor britanca multiseculara. Spre bine ori spre rau. Rusia pare sa urmeze aceasi traiectorie, preferind o orientare politica si economica mai mult spre China si Japonia, tari si civilizatii care nu urmaresc integrare politica, economica ori valorica. Din aceasta perspectiva expertii cauta sa ne linisteasca. Rusia zilelor noastre nu e o putere mondiala ori un stat revolutionar cu ambitii globale. In Europa, Rusia s-a obisnuit cu pierderea Tarilor Baltice, dar doreste sa-si manifeste influenta in fostele tari comuniste ale Europei de Est.
 
Ce-i de facut atunci? Izolarea Rusiei zic expertii nu este o optiune viabila. Rabdarea e. Mai devreme ori mai tarziu, zic ei, Rusia lui Putin isi va epuiza sentimentele si resursele anti-occidentale. Rusia e slaba in raport cu Statele Unite. Administratia Trump a inceput sa re-inarmeze SUA, sa repuna in functiune submarinele retrase din marina americana de Administratia Obama, si sa intensifica prezenta armatei americane in Europa de Est, inclusiv in Romania. Ar fi aceste trupe si armamentele americane suficiente pentru a stopa o invazie militara rusa? Probabil ca nu. Dar Rusia nu are capacitatea sa-si mentina prezenta militara in Europa asa cum a facut-o inainte de prabusirea comunismului. Rusia va continua sa faca galagie, sa ameninte, sa faca declaratii belicoase la adresa vecinilor ei, dar capacitatea ei de a actiona militar va continua sa fie minima, economia ei va continua sa slabeasca, nivelul de trai va continua sa ramina mediocru. Expertii propun o politica de wait and see, adica de monitorizare continua a Rusiei cu anticiparea ca Rusia se va domoli. "Russia will remain not another necessary crusade to be won but a problem to be managed". ("Rusia  nu va continua sa fie o cruciada de castigat ci o problema de administrat")
 
AFR va recomanda: Perspective aditionale privind Rusia si securitatea Europei pot fi citite in
Stephen KotkinPutin Returns to the Historical Perspective, publicat in iunie 2016 in Foreign Affairs. [Link: www.foreignaffairs.com]
 
NATO nu ne poate apara de Rusia
 
Chiar daca Rusia ar putea lansa operatiuni militare in Europa, NATO nu ar putea sa ne apere. Asta e concluzia unui document "secret" intocmit de NATO care a ajuns in mainile jurnalistilor in iunie. Intocmit de Comandamentul Suprem al NATO, concluzia raportului este ca abilitatea logistica a lui NATO de a contracara o invazie militara a spatiului european s-a atrofiat dupa terminarea Razboiului Rece ("NATO's ability to logistically support rapid reinforcement in the much-expanded territory covering [Europe] has been atrophied since the end of the Cold War.") Un exemplu citat de comentatori e din 18 iulie cind un convoi militar american a fost tinut la granita Romaniei cu Bulgaria o ora si jumatate pentru verificarea actelor si a armamentelor.
 
Atrofierea NATO insa nu se manifesta doar la nivel birocratic dar mai ales la cel militar. Lipsesc tancurile puternice, drumurile solide care sa permita tancurilor grele sa treaca peste ele, podurile mari si puternice care sa permita tancurilor si armamentelor grele sa treaca peste ele, trenurile cu capacitati marite de transport al materialului militar, avioanele de transport militar de raza lunga. Deficienta principala insa e inabilitatea de aprovizionare rapida a trupelor. Dupa 2003 s-a produs un declin brusc al capacitatii militare a lui NATO de a contracara o posibilia agresiune armata a Rusiei. Inainte de prabusirea comunismului in Uniunea Sovietica, NATO avea in posturile de alerta permanenta 23.000 de soladati, plus citeva sute de mii de soldati americani stationati in diferite tari ale Europei. Intre 1952 si 2003 NATO a avut un birou special desemnat pentru transportul materialului militar din America in Europa. Zilnic, pina in 1990, un centru de comanda american din Norfolk, Virginia pregatea armata americana pentru a contracara un atac sovietic ori al Pactului de la Varsovia in Europa. Pina in 2011, insa, numarul de soldati in alerta permanenta a ajuns la doar 13.000, iar anul acesta la doar 6.800. In alte cuvinte, in prezent in intreaga zona NATO doar 6.800 de soldati se afla in stare de alerta permanenta pentru a cofrunta un atac rus.
 
Expertii recomanda liderilor europeni sa ia in serios deficientele militare cu care se confrunta NATO. Nu au trecut nici macar 4 ani de cind Rusia a anexat Crimea si Europa e mai putin pregatita militar astazi pentru a confrunta o invazie rusa ca acum 4 ani. Anexarea Crimeei a luat NATO prin surprindere. Multe submarine rusesti care intra in Atlantic nu sunt depistate de NATO. Mai devreme in toamna Administratia Trump a anuntat ca vrea sa formeze un nou centru de comanda militara in Europa cu 2.000 de soldati. Germania a fost invitata sa-l gazduiasca. Germania a raspuns ca se gandeste, iar Polonia ca il vrea cit de curind. Oricum, anexarea Crimeei trebuie sa dea Europei si lui NATO de gandit. Nu se mai vorbeste despre Transnistria, un conflict inghetat pe care NATO nu este cabil sa-l dezghete. Acum stim de ce. Ce ar impiedeca Rusia sa anexeze intreaga Moldova? In doar 24 de ore? Ar putea oare NATO preveni acest scenariu militar? E indoielnnic.
 
AFR va recomanda: Un comentariu pe marginea Reportului "secret" NATO, publicat pe 20 octombrie, il aflati aici: www.spiegel.de

Material furnizat de catre Alianța Familiilor din România

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.