Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba, județul Arad, este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebită în formarea personalului de cult, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A reușit, în vremuri de restriște, în ciuda opoziției mai mult sau mai putin fățișe venită din partea regimului comunist, să mențină deschise, alături de alți înaintași baptiști, porțile instituției de învățământ teologic baptist a cărui director a fost timp de 18 ani (1970-1988).
A absolvit Institutul de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 studiază la Seminarul Teologic Baptist din București. În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.
Începând cu anii ’50, prof. dr. Ioan Bunaciu a slujit ca pastor în bisericile baptiste din Lugoj, Cluj-Mănăştur şi Providenţa-Ferentari din Bucureşti. Pe lângă funcția de pastor, de-a lungul timpului a îndeplinit mai multe funcții, dintre care amintim: secretar al Comunității Baptiste Cluj, director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), profesor la Seminarul Teologic Baptist din București (1955-1990). A continuat activitatea academică și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Bapist de grad universitar, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. În cei peste 50 de ani de profesorat a scris mai multe lucrări de referinţă pentru pastorii bisericilor baptiste din România. A scris 19 cărţi de doctrină şi istorie baptistă, dintre care amintim: Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste (1976), Istoria Noului Testament (1976), Istoria răspîndirii credinței creștine baptiste în România (1981), Bisericile Baptiste din România între 1944-1990 (2002), Istoria bisericilor baptiste din România (2006), Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste din România 1874-1984 (2011).
În cartea sa, Umblând pe ape printre stânci, Ioan Bunaciu prezintă viaţa acestuia în cei 40 de ani de slujire cu Evanghelia în România comunistă ca „o umblare pe ape printre stânci fără să mă ciocnesc cu ele şi cu o sosire bună în portul din care plec spre veşnicie.”[1] Tot în această carte, Ioan Bunaciu vorbește despre principiile pe care el le-a aplicat în relația cu autoritățile comuniste. În timp ce pastori precum Iosif Țon, susțineau o rezolvare a problemelor bisericilor prin confruntare, prin memorii, proteste, apeluri la diferite organizații internaționale, Ioan Bunaciu s-a situat întotdeauna pe poziția unui negociator. În opinia lui, poziția protestatară a fost motivată fie de tinerețea și lipsa de experiență a acestora, fie din dorința de emigrare. Cu toate acestea, a trăit într-o atmosferă de teamă și insecuritate, presiunile Securității fiind din ce în ce mai mari: „mi-am pregătit chiar un geamantan mic cu haine groase şi mă aşteptam să fiu ridicat în fiecare noapte de Securitate, mai ales că în Cluj fuseseră ridicaţi în diverse nopţi pastori reformaţi, preoţi catolici şi ortodocşi.”[2] A fost tracasat, bătut, anchetat, amenințat cu ani grei de temniță. Din dorința de a scăpa de presiunile Securității, s-a internat în Clinica de Boli Mintale din Cluj. De fapt, internarea a fost o consecinţă directă a surmenajului psihic la care fusese supus pe parcursul anchetei şi după aceea. După trei luni petrecute în spital, concediu şi întreruperea anului şcolar reuşeşte să scape din ghearele Securităţii care nu l-a mai căutat în intervalul 1955-1961.
Într-un interviu acordat lui Daniel Mitrofan, Ioan Bunaciu povestea despre clipele când a fost racolat de Securitate, că atunci când a fost chemat la acel birou, securistul a scos două dosare şi pistolul şi l-au ameninţat şi intimidat de la ora 14 până s-a înserat. „Mă face că am fost legionar; eu am fost comunist, eram în UTC.” Îl acuzau că a spus diferite lucruri – „astea nu le-am spus”. Ofiţerul îi spunea: „noi nu te putem crede pe dumneata, avem oamenii noştri. Dumneata ai 18 ani închisoare. Dar eşti tânăr, nu vrem să te distrugem, îţi dăm o şansă să te schimbi, să nu mai zici lucrurile astea, să ai o atitudine sănătoasă faţă de statul nostru, că vei colabora cu noi. În învălmăşeala aia sigur că am semnat. Când am ieşit de acolo plouase şi mi-am dat seama ce am făcut şi mă gândeam: Doamne, trăsneşte-mă acuma, căci mi-am dat seama că n-am făcut bine! Au zis să vin peste o săptămână. Când am ieşit afară mi-am dat seama ce am făcut şi conştiinţa mea…, mi-am zis, eu nu pot face aşa ceva.”[3] Într-o corespondență purtată cu Daniel Mitrofan, Iosif Țon povestește un eveniment inedit: „Într-o duminică, la Cina Domnului, [Ioan Bunaciu] a luat pâinea şi când a zis „În noaptea în care a fost vândut…” au început să-i tremure buzele, a început să plângă, a pus pâinea pe masă şi a fugit afară. A fost dus la psihiatrie şi am înțeles că era într-o stare atât de agitată încât l-au pus în cămaşa de forță. Deducția noastră a fost că el s-a frânt, a acceptat să fie informator şi de aici criza de la Cina Domnului. La scurtă vreme a venit înapoi şi şi-a reluat slujba de pastor. Dar era un om schimbat”.[4]
În articolul Vârful icebergului informatorilor baptiști, Daniel Mitrofan redă lista colaboratorilor, printre care se află și Bunaciu Ioan cu numele conspirative „IVAN” și „BACIU”.[5] Ioan Bunaciu a fost de părere că prin colaborare a fost salvată existența Cultului Baptist[6]. În cadrul unui interviu acordat de Ioan Bunaciu istoricului Marius Silveșan, pastorul afirmă: „Eu consider că toți păstorii noștri (baptişti, n.n.) au fost soldați pe front și fiecare a luptat cum a crezut el că este mai bine și că reușește și în final s-a reușit pentru că la sfârșitul comunismului noi am fost mai tari ca la începutul lui, și mai mulți și cu biserici mai mari”.[7]
Hotărârea de excludere din rețea a agentului IVAN și motivarea deciziei arată clar faptul că prin această colaborare, pastorul Bunaciu nu a afectat mărturia bisericii și nici nu a afectat integritatea sau demnitatea vreunei persoane. Hotărârea a fost redactată în ziua de 15 octombrie 1956 și cuprinde următoarea motivare: „Subsemnatul locotenent ROȘCA IOSIF, lucrător operativ în cadrul Grupei IV din Serviciul III al Direcției Regionale M.A.I. Cluj, am analizat materialele din dosarul personal și anexă a agentului BUNACIU IOAN, născut la data de 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba, raionul Arad, Regiunea Timișoara, de naționalitate română, neîncadrat politic… Am constatat: Agentul IVAN a fost recrutat la data de 1 august 1954 pe baza materialului compromițător existent asupra sa din care reieșea activitatea dușmănoasă desfășurată sub masca religiei…Deși a acceptat – după unele ezitări – să colaboreze cu organele noastre, totuși s-a constatat în procesul muncii cu acest agent că a acceptat colaborarea numai în mod formal, fără ca să depună vreun interes în urmărirea elementelor suspecte de activitatea dușmănoasă din cadrul cultului. Astfel, în toată perioada cât s-a ținut legătura cu agentul IVAN, acesta nu a furnizat decât o singură notă informativă în care prezintă schema organizatorică a Cultului Baptist din Regiunea Cluj, fără a descrie elementele din conducerea cultului din punct de vedere al activității lor dușmănoase. În scurt timp de la recrutare, susnumitul agent s-a îmbolnăvit ne mai prezentându-se la întâlniri timp de câteva luni de zile, iar atunci când s-a luat legătura cu el a afirmat față de lucrătorul operativ că el nu poate duce la îndeplinire astfel de sarcini, refuzând să mai colaboreze cu organele noastre… Am hotărât: ca agentul IVAN să fie exclus din rețeaua informativă conform ordinului M.A.I. nr. 15/14.III.1956, ca necorespunzător, având în vedere că fiind suferind, nu are posibilități de informare, iar pe de altă parte refuză să colaboreze cu organele noastre. Excluderea sa se va face fără angajament. Nu corespunde și nici nu vrea să lucreze, refuză categoric. (ss indescifrabil) De acord.”[8]
[1] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, f. ed., Bucureşti, 2009, pp.47-48
[2]Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.18
[3] Daniel Mitrofan, Pași, p. 171, disponibil la adresa https://centruldeistoriesiapologetica.files.wordpress.com/2009/09/cultul-crestin-baptist-in-comunism-g-151-175.pdf, accesat la 24 august 2017
[4] Ibidem, p. 171
[5] https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2009/03/03/varful-icebergului/, accesat la 24 august 2017
[6] Mai multe detalii despre momentul semnării angajamentului și despre perioada de colaborare găsim în articolul „Providența Divină în viața mea: timpul mărturisirilor”, publicat în Jurnal Teologic, vol. II, nr. 1, 2003 („Volum omagial Prof. Dr. Bunaciu Ioan”), editat de Centrul de Teologie Baptistă București al Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București și al Institutului Teologic Baptist București.
[7] Ioan Bunaciu, Marius Silveșan, Pelerin spre patria cerească, București, 2013, p. 159
[8] Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, pp.401,402
NOTA BENE: Această minibiografie este cuprinsă în lucrarea de disertație „LUMINI ȘI UMBRE: Viața Cultului Creştin Baptist din România în perioada comunistă – între colaborare, compromis și opoziție”, capitolul „Personalități baptiste din perioada comunistă”, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara (2017)
prof. Marius C. Cimpoae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.