luni, 26 martie 2018

Destigmatizarea pedofiliei 🔴 Grupurile de susținere a pedofiliei, cum ar fi grupul de lobby și presiune B4U-ACT, au luat în considerare deja de mult timp declasificarea pedofiliei și aducerea sa la statutul de „orientare” pentru „persoanele atrase de minori” (MAP), ca mijloc necesar de a-și atinge scopurile...

Jacqueline Laing este jurist și filozof, profesor universitar, specializat în jurisprudență, filozofia dreptului, drept penal și etică aplicată. A studiat la Emmanuel College, Cambridge, Hugh’s Hall, Cambridge, King’s College Londra, St Edmund Hall Oxford și Universitatea din Melbourne, Australia. Este avocat la Înalta Curte a Australiei  și avocat la Curtea Supremă a Angliei și Țara Galilor. Puteți citi interviul oferit de Jacqueline Laing pentru Provita Media în 2004 aici.
După criticile din presă și o reacție productivă online, Asociația Americană de Psihiatrie a făcut o voltă multumitoare vizavi de folosirea termenului „orientare sexuală” în legătură cu pedofilia. În cea de-a cincea ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistica a Tulburărilor Mentale (DSM V), Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a mers pe distincția dintre tulburarea pedofilă și „orientarea” pedofilă. Grupurile de sustinere a pedofiliei, cum ar fi grupul de lobby și presiune B4U-ACT, au luat în considerare deja de mult timp declasificarea pedofiliei și aducerea sa la statutul de „orientare” pentru „persoanele atrase de minori” (MAP), ca mijloc necesar de a-și atinge scopurile.1 Asociația The North American Man-Boy Love Association/NAMBLA (și numeroase grupuri afiliate internațional, care susțin sexul între bărbați și băieți) consideră că aceasta și alte evoluții reprezintă un pas important spre obiectivul lor continuu de a legaliza și normaliza activitatea pedofilă. Ca răspuns la criticile online, APA a confirmat în ultimele zile că DSM va fi modificat și că „susține ferm eforturile de urmărire în justiție a persoanelor, care abuzează și exploatează sexual copiii și adolescenții”.
Oricare ar fi îngrijorările recente ce au produs editorilor DSM o regândire bruscă a poziției lor, eforturile de a elimina vârsta consimțământului au o istorie lungă, totuși, nu chiar o vârstă venerabilă. În 1977, aproximativ 70 de intelectuali francezi au semnat o petiție care urmărea abolirea tuturor legilor privind vârsta consimțământului.Michel Foucault, în cartea sa Istoria sexualității2, relatează că această listă îl includea și pe el însuși, precum și pe Helene Althusser, Louis AlthusserJean-Paul SartreSimone de Beauvoir și André GlucksmannRoland BarthesGuy Hocquenghem, juristul Jean Danet, regizorul Alain Robbe-Grillet, scriitorul Philippe Sollers, psihiatrul pediatru și psihoterapeut Françoise Dolto și mulți alții.
Alfred Kinsey, care a înființat și institutul care îi poartă azi numele, e considerat părintele fondator al revoluției sexuale. Kinsey este renumit pentru cărțile sale, Sexual Behavior in the Human Male (1948) și Sexual Behavior in the Human Female (1953), cunoscute și sub numele de Rapoartele Kinsey, precum și scara Kinsey. Cercetarea lui Kinsey a dat naștere unui domeniu nou și lucrativ de acțiune academică, atât în ​​sprijinul, cât și în beneficiul industriei pornografiei. Oricum, puțini își dau seama că dovezile extrem de apreciate ale lui Kinsey despre normalitatea sexului copilului au fost obținute prin acte sexuale efectuate asupra bebelușilor și copiilor mici.
Judith Reisman a fost primul dintre puținii cercetători și mamă îngrijorată preocupată să dezgroape adevărul oribil și criminal despre dovezile pe care se întemeia revoluția pornografică. O mare parte din cercetarea lui Kinsey arăta că dorințele, până atunci considerate inacceptabile din punct de vedere moral, erau, de fapt, răspândite și, astfel, normale.
Reisman a demonstrat că dovezile lui Kinsey au fost obținute de la persoane condamnate pentru crime sexuale, departe de a fi eșantioane aleatorii. 1.400 de criminali și infractori sexuali au fost clasificați ca fiind „normali” de Kinsey, iar categoria „human male” includea pedofili încarcerați, pederaști, bărbați homosexuali, băieți care se prostituau și diverși atacatori sexuali. În ciuda demascării publice cu argumente admirabile, Reisman este privită pe scară largă de către progresiștii sexuali drept un „bigot cu vederi înguste”, termen folosit frecvent azi pentru a-i teroriza pe cei a căror gândire și muncă amenință Zeitgeist-ul liberal, din ce în ce mai fatidic.
Pentru a se normaliza anormalul, trebuie să existe „idioți utili”, gata să servească. Aceștia sunt jurnaliștii și cvasi-intelectualii care execută și au binecuvântare pentru distrugerea inocenței, comisă de atacatorii degradanți. Că acești idioți există și sunt mai gata ca oricând să coopereze în vreun fel este evident prin complicitatea presei și a mass-media TV și radio, care timp de zeci de ani n-au luat în seamă plângerile împotriva perversului Jimmy Savile. Savile a dus pe pământ o viață fără teamă, într-un spirit de beatitudine prădătoare necrofilă și pedofilă. Cei care-i puneau la îndoială comportamentul lui revoltător au fost ridiculizați și numiți ca fiind, ia ghiciți?!, bigoți cu mintea îngustă. Presupușii bigoți erau, inutil de spus, reduși rapid la tăcere. Poliția a fost oprită. Jurnaliștii, artiștii de divertisment și managerii îi lăudau comportamentul revoltător ca fiind progresist. Chicotind alături de înrăitul atacator, se aflau ofițeri de poliție, judecători, administratori și o întreagă listă de profesioniști care știau despre plângerile îndreptate împotriva lui.
Continuarea pe www.culturavietii.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.